Normal?

  Astazi vorbeam cu un adolescent. Una, alta… lucruri cotidiene. „copilu” are 17 ani. Vorbeam de carti, de muzica, de scoala… banalitati. La un moment dat, pe strada, s-a oprit in dreptul unui cos de gunoi, si-a deschis rucsacul si a scos din el un Pet de jumatate si un ambalaj, apoi le-a aruncat la cos. 

  Acum stau si ma gandesc: copil destept (are ceva cultura), gusturi elevate (muzica, arta, alea-alea), educat si ecologist! OK…. din pacate, nefiind galatean, intr-o saptamana va pleca in orasul lui natal. Ma simt putin trista ca pierd ca partener de conversatie un copil ca el. Totusi ma gandeam daca nu exagerez. De ce? Poate ca atunci cand descoperim un lucru normal in marea asta de incultura si snobism, de gunoi si depravare, avem senzatia ca am gasit ceva deosebit, exceptional! ]

  Oare nu consideram ceea ce este normal ca anormal si invers? 

 Oricare ar fi raspunsul, ceea ce conteaza este ca normalitatea apartine majoritatii si noi, indivizi singulari, ar trebui sa cautam doar ce ne reprezinta si nu neaparat, NORMALUL!  

Anunțuri

About Docica

Un alt fel de cameleon. Mai multe gasiti in textele mele.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: