Oameni

      Uneori certitudinile noastre sunt niste iluzii. Copilul din mine isi striga dreptul la existenta, iar batranul ii zambeste superior si degajat. Copilul se ridica in picioare si incepe sa tipe. Batranul se asaza si fereste privirea absent. Copilul incepe sa bata din picior.  Batranul ii vorbeste calm  cerandu-i rabdare. Copilul se alinta si se bosumfla. Batranul  ii arata mut ceasul. Copilul se agata de secunde. Batranul stie finalul. Copilul intelege inceputul. Ochii copilului plang de ciuda si tristete. Ochii batranului surad caci au vazut ca totul e trecator. 

   ” In socotelile lui cu oamenii destinul nu-si incheie niciodata contul.”  Cei doi tac. Oamenii nu sunt decat niste molecule care inghit rapace obiecte, ore, inimi. Cui ii pasa? 

Anunțuri

About Docica

Un alt fel de cameleon. Mai multe gasiti in textele mele.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: