Civilizatie

Ieri ne indreptam catre unul din podurile de peste fiord. Luasem autobuzul si la un moment dat circulatia s-a oprit. Am asteptat un timp, iar apoi am coborat si am preferat sa ne continuam drumul pe jos… Ce se intamplase? In fata noastra, pe cca. vreun km, se intindea un carnat de masini. Avusese loc un accident de motocicleta si totul era oprit. In primul rand, in autobuz nu se auzea decat radio, dar si acela foarte discret. Lumea nu se foia, nu vorbea (sau cel putin discuta in soapta), nu parea nimeni curios cu privire la problema din trafic. Am vazut trecand salvarile. Din nou, liniste absoluta. Nimeni nu-si rupea gatul sa vada „ce se intampla”! Am coborat, caci nu aveam foarte mult de mers pana la destinatie. Sirul de masini inghetat respecta regula bunului simt… ceea ce pe la noi, prin Romania, nu exista. Din masini nu se auzea muzica… din cand in cand si foarte discret, doar radio. Oamenii nu injurau, nu vorbeau curiosi, nu se agitau… doar asteptau. Mai rar, cate unul fuma cu usa deschisa sau iesea afara la o tigara. Trei soferi se asezasera pe marginea strazii si fumau discutand calm. Intre masini era spatiu destul de mare, nu se aglomerau, nu treceau in fata, nu intrau pe contrasens. Am ajuns si langa accident: doua salvari, o masina de pompieri, politie si un elicopter ce tocmai decola. Nimeni nu filma nimic cu vreun mobil sau altceva… Vreo 3 motociclisti asteptau la vreo 20 de metri, gravi. Am trecut inainte, fascinata de atitudinea norvegienilor.

Civilizatia lor e ciudata: se comporta cum am povestit mai sus, dar daca se lovesc de tine pe strada nu-si cer scuze… sau desi e destul de curat, tot se mai gasesc gunoaie aruncate prin parcuri sau spatii verzi, sau chiar pe strada. Radu mi-a povestit ca sunt foarte primitori. Cand a intrebat un norvegian de o anumita locatie, tipu’ l-a dus cu masina in locul respectiv.
Au special amenajat WC pentru persoanele handicapate. Oare cand vom vedea si pe la noi asa ceva?

Un lucru interesant: albinele sunt uriase pe aici… am vazut mai multe si toate arata la fel.

Un alt lucru frumos: peste tot am intalnit rate salbatice. La casa unde locuim s-au pripasit doua.

Asta e podul de care vorbeam.

Am vizitat fortul Tellevik… aici, prin transee:

Cand am fost la acvariu, am atins stelute de mare, crabi si alte vietati. Exista acolo un bazin care era special pentru asa ceva. Puteai sa bagi mana in apa si sa atingi aproape orice, in afara de pesti… pe aia nu aveai voie sa-i „stresezi”…
Si asta e piata lor de peste… yummiiii
Si sa revin la civilizatie si cultura… astia sunt trolii, din care spun ei ca se trag ( desi eu cred ca se trag mai degraba din elfi, la cat de frumosi sunt) :
iar din muzeul de arta, unde am vazut lucrari de-ale lui Munch (cel cu „Strigatul”), nu mai pun poze…
Si ca sa termin cu ceva legat de Paste, ca tot e maine, o sa incarc niste poze de prin oras si doua biserici:


Paste fercit!

Anunțuri

About Docica

Un alt fel de cameleon. Mai multe gasiti in textele mele.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: