Otrava

Stim ca timpul destrama tot. Obiecte, fiinte, idei, materie, energie… totul se naruie si moare. In ce bucla a timpului ma aflu? de ce in loc sa uit totul revine ca pe un fel de spirala inchisa? Este ironic sa resimt aceeasi moarte mereu si mereu. Iubirea uneori otraveste. Sau poate ca ea este otrava si timpul este antidotul? Numai ca acum si timpul si iubirea sunt pe rand otrava si antidot. Droguri pe care le acceptam cu zambetul pe buze si cu rani deschise in inima. Am inceput sa cautam atat de mult adevaruri incat nu vedem in jurul nostru decat minciuni. Adevarul insusi e o minciuna. Otrava e o minciuna. Si atunci minciuna ce este? Oricat am incerca nu putem sa definim nici timpul si nici iubirea. Si atunci ne ramane doar gustul dulce al otravii pe care o ingeram cu lingurita dint timp in timp. Oricum, chiar daca imi arati fotografii ca acele carti de joc cu doua fete identice, la finalul jocului sunt sigura ca nu voi renunta la lingurita mea de otrava… chiar si dincolo de joc, la sfarsitul timpului, otrava asta va persista. La fel si iubirea.

Anunțuri

About Docica

Un alt fel de cameleon. Mai multe gasiti in textele mele.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: