In santier

Anul trecut pe vremea asta scriam un articol mohorat… vine toamna, si odata cu ea vin zile urate. Urate nu pentru ca ploua, urate nu pentru moartea frunzelor, urate nu pentru inceperea anului scolar… nimic din toatea astea, ci urate pentru ca undeva acolo asteapta frigul ca un lup ce sta la panda si mai ales, urate pentru ca se mai sfarseste un an in care as fi putut sa fac mult mai multe.
Totusi astazi e un 1 septembrie altfel, unul atat de aglomerat si cu atatean visuri, incat toamna care abia s-a nascut pare fericita. In toate camerele miroase a ciment si nisip si apa; Cocaina din alba cum era a devenit gri, iar mobilierul si restul obiectelor atenteaza cat mai mult spre o pozitie suprarealista. Peste toate, timpul isi inghite coada ametitor. Si tocmai faptul asta e multumitor.
Anunțuri

About Docica

Un alt fel de cameleon. Mai multe gasiti in textele mele.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: