Pe la facultate

    Ieri am inceput cursurile de master. O senzatie de nostalgie a aparut brusc in salile de la subsol. Creierul nu uita niciodata. Doar ca informatiile care nu ne mai sunt necesare trec in subconstient. Ieri am simtit asta pe propria piele. Deodata s-au imbulzit in mine toate starile unui student: aoleoooo, cate carti de citit!, mama, ce cancer e aici, scrii cu manusi!, ce-a zis? ca am ramas in urma….cum se scrie asta, cu i sau cu y?, ce misto arata profa!… ce-i cu profa asta, parca nu ar fi in apele ei, pe vremuri era mai organizata?!, ah, facem cursu’ cu Bejan?!, de ce? ca doar noi suntem pe literatura…aaa… da, ca intra si stilistica aici ! am citit deja cartea asta, e super! si tot asa, tot asa.
    Unele lucruri s-au schimbat. Avem parchet nou, mese noi, scaune noi (pe care nu-ti ingheata fundul), dar acelasi frig si aceiasi profesori. Asta nu e nici de rau nici de bine, doar este. Mi-am amintit de reactia pe care am avut-o in cei 4 ani de facultate atunci cand vedeam atitudinea colegilor (nu inteleg nimic, nu-mi place, hai sa terminam o data cu asta, ce tot spune profa acolo, ca ea zice, ea aude?!, totul e varza): daca nu va place, de ce mai stati aici?! daca nu intelegeti, cum de ati intrat? de ce ati vrut sa intrati? daca nimic nu va satisface, PLECATI! Eu nu afirm ca Universitatea Galati ar fi vreo valoare, nici nu infirm asta. Nu spun ca profii sunt cine stie ce genii sau ca toti studentii ar trebui sa inteleaga tot. Dar imi doresc macar un lucru: MATURIZATI-VA! Daca nu va place, de ce acceptati? Acceptand, trageti in urma voastra tot sistemul. De ce spun asta? Pai una din profe a facut ieri o afirmatie care m-a socat: ” Sa stiti ca am ales toate cartile pe criteriul dimensiunilor… sunt subtirele!” Pai, OAMENILOR, care va vreti studenti la LITERE, si mai ales voi, profesorilor, cum sa acceptati asa ceva? Vreti calitate? Nu cred ca vreti! Va e greu sa cititi 1000 de pagini intr-o saptamana? Aveti serviciu, familie, copii? Si ce? Asta inseamna mediocritate! Sa pretextezi cu familia si serviciul… daca vrei cu adevarat sa studiezi, sa inveti, sa faci masteru’ asta banal, o faci cu tot cu restul vietii tale care-ti atarna in carca. Dormi mai putin noaptea, mai lasi iesirile in oras, mai inchizi tv-ul… faci sacrificii, si citesti! Asta ma deranjeaza. Ca totul se reduce din ce in ce mai mult la superficialitate. Ca toti dau verdicte, dar nimeni nu se implica, nimeni nu sacrifica nimic.

Anunțuri

About Docica

Un alt fel de cameleon. Mai multe gasiti in textele mele.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: