Frumusetile Romaniei. Delta Dunarii

    Am descoperit un concurs interesant . Nu aveam de gand sa particip, dar ieri m-a sunat nasul care, traind in Austria si dorind sa vina in vacanta in tara, m-a intrebat daca merita sa-si ia aparatul foto profesional… de fapt un rucsac intreg cu dispozitive tehnice. I-am zis ca da… are ce fotografia, caci ochiul din spatele camerei este de fapt cel care ofera calitatea unei amintiri.
   Asa ca m-am gandit daca ar avea cu adevarat ceva de transmis Europei… ceva care ar striga: AICI E MIRIFIC… VENITI SA VEDETI!
   Eu sunt indragostita de munte. Pentru mine vacanta ideala este la munte! Logic, nici pe litoral nu-mi displace… mai ales statiunea 2 Mai. Dar cred ca azi voi vorbi despre delta.
   In Delta Dunarii am fost o singura data in viata, dar pot spune ca am avut senzatia ca am calatorit intr-o alta lume. Nu intr-o alta tara, ci undeva in afara timpului. Pana si drumul catre Mila 23 este o vacanta propriu-zisa. Inaintand pe Dunare cu o ambarcatiune mica, ai senzatia ca poti simti apa din jurul tau… la un moment dat chiar a trebuit sa incetinim, caci o familie de rate (mama cu puii) traversa fluviul.
   Intrarea in aceasta alta-lume se face printr-o poarta numita canal… sau canale. Pazitorii portii sunt pasari si insecte. Din tufisurile de stuf te pandesc egrete impietrite intr-un picior, iar pe deasupra te fileaza pescarusi agili si libelule imense.
   La Mila 23 am avut posibilitatea sa ne plimbam cu barca proprie (adica barca vara-mii, dar am inteles ca oriunde te-ai caza, ai posibilitatea sa inchiriezi o barca), sa facem baie lipoveneasca (o sauna foarte sanatoasa) si sa mancam peste cat pentru toata viata.
   Ce-as putea sa descriu mai mult decat se poate gasi pe site-urile de promovare? Poate doar experiente unice: fiecare canal al Dunarii are un anumit tip de libelule (unele doar rosii, altele doar albastre, altele doar verzi etc.), cimitirul vechi pare sa fie monument de arta, dovada concreta a timpurilor vechi, si nu doar un loc de inmormantare; cirezile de vaci si turmele de porci se intorc singure acasa (fiecare animal isi cunoaste locul, cunoaste cuvantul ACASA); orizontul format din fasii nesfarsite de apa si pamant iti dau impresia ca ceasul s-a oprit; casele acoperite cu stuf se mandresc cu cate o panoplie din cap de peste-monstru; copii mici si blonzi cu ochii mai senini decat cerul senin numara cu degetele lor mici scorpioni de delta (un fel de insecte foarte veninoase, dar care reprezinta o delicatesa pentru somni) in scopul de a-i vinde pescarilor amatori; pelicanii sunt sfiosi, dar vanitosi, iar nuferii galbeni si albi te ademenesc pe canalele inguste.
  Si peste toate frumusetile naturale exista PESTELE… ciorba de peste, peste la gratar, peste umplut, icre cu vodka, plachie de peste, saramura de peste… peste gatit in atatea moduri ca te saturi numai cat asculti minunatiile retetelor!
 Iar peste Dunarea molcoma si turistii ei agitati se asterne linistea din fiecare seara, deranjata doar de zumzetul tantarilor infometati.

Anunțuri

About Docica

Un alt fel de cameleon. Mai multe gasiti in textele mele.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: