Probleme mici

    Nu mi-a mers netul vreo doua zile. Nu ca n-am avut ce face, dar tocmai cand ti se ia ceva, atunci parca ii simti si mai mult lipsa. Zambesc. Vorbesc de net ca si cum as vorbi de o persoana. Sunt atat de obisnuita cu viata asta  virtula, incat nu-mi pot explica viata reala in lipsa ei.
  Saptamana viitoare botezam prunca. Vineri mergem la Biserica, iar sambata petrecem. Mai sunt multe de facut si tensiunea creste. Ne-am propus sa facem noi playl-istul, dar cred ca ma inham la ceva mai presus de fortele mele. Chiar nu stiu cum sa organizez muzica. Daca nu reusesc sa impac toate gusturile, asta este… macar am incercat.
  Intre timp la facultate s-a amanat un curs. Nu stiu daca sa ma bucur sau sa-mi para rau ca pierd o zi in care puteam invata ceva. Unul din romanele din bibliografie este O suta de ani de zile la portile Orientului, de Ioan Grosan. E superb. Am ras la fiecare pagina. Nu e fraza care sa nu aiba o subtilitate, o cheie, ceva ascuns. Iar prozatorul stie sa fie si auto-ironic, dar si sa dialogheze constant cu cititorul si sa nu-l lase sa se plictiseasca. Cred ca voi face o recenzie dupa ce termin de citit.
 Si de final, asa arata Antonia cand ia vitamina D:

 

Anunțuri

About Docica

Un alt fel de cameleon. Mai multe gasiti in textele mele.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: