Cand nu trebuie, trebuie

     Trec in viteza prin ultimele luni. Doar trec, nu ma opresc sa le vad. Ce vreau de acum incolo? Citesc despre fericire. Ironic, azi am auzit cuvantul asta in mai multe situatii… Jurnalul fericirii, stiri, bloguri, o carte din biblioteca, ochii fetitei mele. Sunt fericita pentru ca exista ea. Nu sunt fericita pentru ca undeva in mine ma macina o cautare. Raspunsuri am . Nu am intrebari. Imi lipsesc unii oameni, unele bloguri. De ce ati tacut? Ma regaseam in voi si v-am pierdut. Asa am pierdut bucati din mine. Poate ca raspunzandu-le, imi raspundeam.
  Azi am timp, am tot timpul din lume. Mi-am zis de nenumarate ori ca trebuie sa scriu mai des si de tot atatea ori am renuntat. Jurnalul ma tradeaza. Vreau sa nu-mi ceara nimeni nimic, vreau sa nu mai trebuiasca nimic.