Un alt fel de Black Fridey

Sa incepem de luni, sa ne mearga bine! Maine se deschide luna cumparaturilor si la Galati.  Ca de obicei, de multi ani incoace,  de Sf. Andrei, acest Halloween al romanilor, incepe forfota in musuroiul economic traditional. Se asaza tarabele, se incing gratarele si se da sunetul mai tare din boxe. Vin indieni direct din Bolivia (sau poate chiar din vreun pub cu nume asemanator de prin Bucuresti) care isi imbraca penele si snururile din piele si incep sa sufle exotic in fluierele lor neaose. Ce-i drept muzica suna bine… a ringtone… sau poate a budda bar. Sa nu fiu carcotasa, totusi. Gusturile nu se discuta… dar se educa. In fine. Se lasa seara, dar nimeni nu observa asta pentru ca totul sclipeste si licureste: veioze ornamentale, baghete magice, masti macabre, gablonturi cu pretentii de argint, jarul de sub carnatii fierbinti, paietele cantacioase de pe scene. Totusi nu e an sa nu descoperim si frumuseti utile sau doar artistice pe la mesterii veniti de prin colturile tarii. Oricat de pretentios sa fii, si tot se gaseste ceva de cumparat. Ca-i o bucata de sunca taraneasca, un ou de paste traditional (nu-i nicio ironie?!), ceva hand-made, un set de castroane de lut, o caciula de lana sau un tablou pictat cu pasiune, orice poate fi valoros pentru cumparatorul individual.

Si dupa ce tot galatiul face o tura de oras, ne pregatim sufleteste buzunarele pentru ce va sa vina: 1 Decembrie, Mos Nicolae, eventuale aniversari, Mos Craciun si cireasa de pe tort, Revelionul.

Interesant este ca tot de ceva ani incoace, incepand de la Craciun se merge cu plugusorul reloaded. Sincer, nu am mai auzit din copilarie colindatori care dupa ce iti suna la usa sa cante cu adevarat colinde (nu unul si pana si ala mai mult recitat), iar de revelion sa aud un plugusor real… fara parodii, fara pamflete, fara ironii supra-licitate. Dar poate sunt eu prea exigenta si nu vreau sa pricep ca urbanizarea are consecinta ei in cultura… ca si legendele urbane au farmecul lor, ca si parodiile urbane descretesc fruntile, ca si folclorul urban are valoarea lui sacralizanta.

In final fiecare se distreaza asa cum simte: unii mancand din ochi o masa plina ca o piramida din carne si dulciuri, altii lenevind pe un fotoliu cu un ceai fierbinte si un prieten alaturi, unii dansand frenetic in cluburile pline ochi, altii vizitandu-si bunicii si urandu-le sanatate in asteptarea merelor brumate, unii cautand promotii pentru cadouri scumpe, iar altii lucrand cate o luna la ce vor darui in ajun.

La mine se mananca in ajun cuchea si ozvar, sarmale de post si tot felul de alte bunatati.

Si sa nu uit… ca tot vine decembrie, sigurm ma va apuca din nou cheful de pictat.

Particip la concursul “Sarbatori in oale noi”

Anunțuri

Etichete:, , , , ,

About Docica

Un alt fel de cameleon. Mai multe gasiti in textele mele.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: