Sky is over

Cat de mult indraznesc sa vad? Unde e limita posibilitatilor, a alegerilor si a fiintei mele? Sunt uneori sfaturi pe care le dam fara sa le urmam noi insine, sunt realitati pe care le vedem, aproape le atingem, dar cand par a se contura, fugim cu coada intre picioare. Sunt mai multi iepuri pe care ii vanam deodata si liste de iepuri pe care i-am scoate din palarie daca am avea una.

In fata mea sunt niste usi, iar eu ma plimb cu mainile la spate pe langa ele. Sunt oameni care vor pleca pe Marte, oameni care mangaie catei pe malul Oceanului Indian, oameni care isi impacheteaza pisicile in valiza cu minuni si pleaca in celalalt colt de tara, oameni care ating stelele calare pe o bicicleta, oameni care isi tin inima intr-un aparat de fotografiat, oameni care musca din marul Albei ca Zapada cu zambetul pe buze… ei stiu ca antidotul este in ei… si restul, restul care se intreaba cine le-a furat fericirea.

Imi beau ceaiul cu miere. Rad la glume adanci de copil mic si imi ascund bagheta fermecata in privire. Stiu ca nu ma opreste nimic; stii ca singurul care te poate opri esti tu insuti.

Citesc despre sulfiti si sulfati, despre anioni, saruri si alte chinezarii care au inceput sa ma fascineze prea tarziu. Ma uit la formulele chimice cum se uita copilul de trei ani la o pagina de ziar. El descopera incantatii si formule magice in tot ce-l inconjoara. Alchimia mea e cuvantul.

Imi place sa desenez cercuri. Ele inchid in ele inimi si deschid ochi, ele inchid suflete si deschid Universuri.

Anunțuri

Etichete:, , , ,

About Docica

Un alt fel de cameleon. Mai multe gasiti in textele mele.

2 responses to “Sky is over”

  1. Dimitrie Lupu says :

    Bună ziua, poeto,
    Se simte căutarea de tine însuţi în micile tale… pastile de scriitor; urmele unui abur de nemulţumire persistă chiar şi printre mirările sau bucuriile diurne de la care porneşti de obicei. Dar tocmai îţi dă posibilitatea să atingi teme importante pornind de la motive mărunte.
    Se simte că nu-s doar vorbe înşirate pentru a te băga (singură) în seamă, ci trăiri care îşi caută cărarea spre… existenţă: Tonul păstrează distanţa optimă între autor şi cititor, frazarea îşi găseşte (parcă) de la sine simplitatea expresivă, încărcătura afectivă nu forţează limita bunului-gust.
    Felicitări!.

  2. Docica says :

    Multumesc. Mi-e dor de cenaclu si cum nu prea mai dau pe acolo, m-am regasit in scrisul asta. De fapt m-am reintors la scrisul de acest gen, inceput undeva prin adolescenta.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: