N-am. Nu vreau

Nu cred ca am revenit. Poate ca voi insira iar un numar de texte vreo cateva saptamani si apoi o sa dispar in alte pasiuni ce ma inghit in etape vagi. Asa ca nu afirm ca am revenit, ci ca sunt aici. Am fost mereu aici si nu incerc sa ma intreb de ce.

E un noiembrie galben. Un noiembrie in care visez si rad mult. Cu frunze, cu revelatii, cu tristetile mele infinite. Si nu, nu sunt romantica, ba chiar zambesc sarcastic mortilor ce ma inconjoara. Desi tot eu ii iau de mana apoi si ii intreb uimita de ce au murit? Poate pentru ca indiferent cat de banal sau de sclipitor esti, in fiecare clipa, cineva, langa tine, moare.

Traim pasional si extrem. Suntem eroi ce-si varsa sangele pe cadavrul unei lumi in miscare. Dar am uitat sa nu ne pese (cand tocmai asta acuzam, ca nu ne pasa), sa dormim fara vise, sa pasim lent printr-un noiembrie cliseic… am uitat sa fim impacati.

E aproape iarna si pensulele mele sunt aproape ude. Lumea mea are tușe de stacojiu. Imagini uleioase ce nu aluneca nicaieri si se prafuiesc in depozit.

Am zis odata ca prietenii iti imprumuta aripile lor. Eu am strans deja vreo cateva perechi bune de la o vreme…

Ce fac? Ma plimb printre oameni ca printre frunzele de noiembrie. Tin in inima maini micute si in maini inimi ranite. Pictez, mananc ciocolata, deschid usi, o ador pe Carmen si caut piatra filozofala.

In final tot ce ramane sunt sunetele.

Anunțuri

Etichete:, , , ,

About Docica

Un alt fel de cameleon. Mai multe gasiti in textele mele.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: