All that

Când adormi, ai nisip sub pleoape. Te întrebi cât anume înțelegi și cât bănuiești. Mici satisfacții te anesteziază pe moment. Palmele tale roșii pe coarnele bicicletei, soare între frunze galbene, o vânătaie la gleznă, miros de ciocolată cu lapte, covor moale. Cât de departe pleci? Mii de kilometri sunt infinit mai aproape decât o cameră alăturată. Spațiul relativ curge în ritm de saxofon. Nu te mai doare nimic în zâmbet… doar în nisipul de sub pleoape.

Am întrebări fără raspuns și chemări fără premeditare. Privesc siluete în noapte, umbre de pictură impresionistă. Oamenii nu sunt cu totul. Sunt ceasuri scumpe la mâini îngrijite, tocuri subțiri, elegante, cămăși cu miros de parfum scump, pahare de vin pe jumătate pline. Și apoi sunt brățări de piele cu povești, fotolii-tron, clape de pian și vocea ta calmă.

Când pleci, nu aștepta să-ți auzi numele. Nici măcar șoptit. Doar pleacă.

Anunțuri

Etichete:, , ,

About Docica

Un alt fel de cameleon. Mai multe gasiti in textele mele.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: