Made of taste

Când e prea mult totul încerci să te descurci cu asta sau cureți masa și arunci la gunoi? Este preaplin? Sau sunt resturi? Uneori gusturile exotice ard. Ne limităm la obișnuințe. Amestecul dezgustă. Limitele ne liniștesc și totuși ne închid. „Asta devine după facultăți…”, cum zicea un individ neaoș.

Am tras cu arcul odată. În nimic viu. Sau poate doar că nu am nimerit. E singura armă încercată până acum. Nu… poate singura armă tradițională. Restul e doar închipuire. Și încă e prea mult. E gustul vântului sub aripa unei parapante, e gustul sărat al mării care mă sufocă, e gustul de alamă din tubul unui saxofon, e gustul de cauciuc încins al unei motociclete în viteză, e gustul melcilor-escargot, gustul fierbinte și umed al unui cal în galop, gustul  de camembert amestecat cu gust de Sena, gustul de suc de brocoli verde și scârbos amestecat cu gust de râs și înțelegere tacită, gust de lacrimi înghițite, de aspirină, de șampanie, de sandvici servit la 10000 de metri altitudine, de ceai fiert în cană de metal, de porumb copt și gogoși, de cerneală și mai ales de cuvinte spuse și nespuse.

Și vor mai fi resturi. Ar trebui să-mi cumpăr un arc. Real. Să trag în ceva ce mișcă. Să gust mări dulci și frică. Și să vânez ploi.

Anunțuri

Etichete:, , ,

About Docica

Un alt fel de cameleon. Mai multe gasiti in textele mele.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: