My sweet beast

Sunt dimineți cu miros de caramel și cafea. Sunt seri cu lapte cald și pâine prăjită. Între ele, cauți piesele rătăcite, șuruburi, piulițe, chei fixe. Între timp dansezi un vals imaginar printre stropi de ploaie, gropi noroioase, pene smulse din aripi de înger și gânduri încâlcite.

Oamenii de la tine, zise micul prinţ, cultivă cinci mii de trandafiri în aceeaşi grădină… şi nu găsesc ceea ce caută…
– Nu găsesc, am răspuns…
– Şi totusi ceea ce caută ar putea fi găsit într-un singur trandafir sau într-un pic de apă…
Şi micul prinţ adaugă:
– Dar ochii sunt orbi. Trebuie să cauţi cu sufletul.” (Micul Prinț)

Nu toate diminețile miros la fel. Deși, în lăcomia ta, ai vrea sa adulmeci aceeași piele trandafirie, același glas moale, aceeași privire adâncă, mereu și mereu și mereu. Nu ți-e teama ca va fi o zi în care toate astea se vor risipi, ci ți-e teama că nu știi când… Și totuși! Ar trebui să închizi ochii și să cauți cu sufletul, așa cum spunea Micul Prinț. Atunci vei auzi în tine, ca o picătură căzând, toate astea, iar și iar și iar.

Există undeva, pe un pământ, un om cu nimic mai diferit decât alte milioane de oameni…deși glasul lui se aude doar cu sufletul. Dacă privești, într-o noapte senină stelele, îl vei auzi râzand.

 

Anunțuri

Etichete:, ,

About Docica

Un alt fel de cameleon. Mai multe gasiti in textele mele.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: