Play

A trecut decembrie. Deodată, ca o zi de vară târzie. Ca surâsul tău malițios. Un decembrie cald, moale, sudic. Nimic nu s-a întâmplat: tăceri apăsătoare, săruturi, un revolver greu, pisici mari și tărcate vorbind, nurofen, mulți ani, prea mulți ani, o pereche de sneakersi negri, culori acrilice, ploaia…Ploaia!

Lumea are nevoie de super-eroi de sezon. De idei pentru care sa ridice pumnul, de metafore în care să se ascundă. Eu încă vreau un arc.

Între lumină și întuneric, nu totul este gri. Azi se petrece, se râde, se bea, se joacă. Așa face lumea. În camera ei personalizată cu figurine, în patul ei moale, lumea doarme cu mii de gânduri în așteptare. Gândul meu e un arc fără săgeți.

Pune-ți căștile pe urechi și o haină mai groasă pe tine. Și trage o gură de aer. … și nu călca pe săgeți.

Anunțuri

Etichete:, , , , ,

About Docica

Un alt fel de cameleon. Mai multe gasiti in textele mele.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: