No need

Uneori am impresia că echilibrez senzații disproporționat. Abundența unora cere suplimentarea altora. Supralicitând, alerg iar în sens opus pentru a contrabalansa. Compensările astea sunt amuzante când nu se iau în serios. Sunt un fel de arici care se adună unul într-altul, elegant și totodată reticent.

Cât ai descoperit în ultima săptămână? Pe cine? Te-ar uimi să călătorești sute de kilometri doar ca ajuns la destinație să înțelegi că tot pe tine te aștepți acolo?  Că orice dorință te leagă și orice renunțare te eliberează? Că oricât te privești în oglindă, vezi doar prezentul…

Sunt într-un prezent care nu ține cont de schimbări de cifre, de listă cu obligații, de planuri, de resturi. Lucrurile se întâmplă. Niciodată prea târziu sau prea devreme. Alunec pe o placă ce mă sfidează, pe un armăsar greu de strunit. Alerg spre un foc ce nu arde, trag încă o dată cu arcul. Repet plăceri mărunte și îmi dresez monștrii.

De fapt, tot ce este ascuns, e la vedere.

Anunțuri

Etichete:, ,

About Docica

Un alt fel de cameleon. Mai multe gasiti in textele mele.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: