Arhiva | ADI RSS for this section

O lume defecta

Ieri seara am intrat intr-o consignatie din fata blocului. Era 9 seara si eu eram cu Antonia. In fata mea cineva cumpara nimicuri. In timp ce-mi cautam banii si asteptam cuminte sa termine persoana din fata, o baba (tipa era la vreo 50 de ani, da nu-i pot spune altfel unei persoane cu atata nesimtire) striga din usa un „buna seara” agitat si incepe sa intrebe de eugenii si biscuiti. Cum era destul de stramt spatiul, iar vanzatoarea era politicoasa, am lasat-o pe cucoana sa se uite la vitrina (na, ca omu’ care vrea sa vada inainte ce optiuni are!) si m-am dat putin intr-o parte. Intre timp individul din fata si-a primit restul si s-a intors sa plece. Imediat, smechera a inceput nu doar sa ceara nu’s de care eugenii si biscuiti, dar sa mai faca si nazuri… cu rom, fara rom, cu crema, fara crema…In fine, am zis sa tac pentru ca bebe era chiar linistita si nici nu aveam chef sa-mi stric o zi frumoasa. Dar vanzatoarea vazand ca aia nu are de gand sa termine in doua secunde cumparaturile, imi ia banii si spune: „Stati, va rog, sa o servesc pe fata cu inghetata.” La care proasta se decide sa arate cat de tare ii sclipeste mintea: „Daaaa, ca inghetata se topeste repede.” In momentul ala n-am mai rezistat si i-am raspuns ca trebuia sa se comporte civilizat si sa-si astepte randul. Cum nu-i venea sa creada ca am indraznit sa-i raspund mi-a tras o privire de foc si mi-a spus ca ea ma lasa sa vorbesc. Desigur, am replicat: „Ar trebui sa va vedeti lungul nasului, si da, asa si trebuie, sa ma lasati sa vorbesc, ca asa e frumos, sa nu vorbim unu’ peste altul… si daca ati vazut ca nu zic nimic si va las inaintea mea, ar fi trebuit sa va abtineti… ca eu ironiile gratuite nu le permit.” Si am iesit, am luat inghetata si am desfacut-o. Intre timp intrasera cativa oameni care pareau sa fie din acelasi grup.  Nu stiu daca a mai zis ceva dupa ce am plecat. Banuiesc ca da, dar nu m-a mai interesat.

In schimb ma intereseaza prea mult sa nu traiesc intr-un spatiu atat de alterat. Sincer, ar fi fost mai ok sa fie invers: un tanar nesimtit sa se bage in fata unei femei invarsta, un grup de copii sa se impinga si sa vaneze scaunele din autobuz, niste adolescenti sa faca panarama la o coada, in imbulzeala. Dar e tocmai invers! Nu pricep de ce este invers, dar este. Iar eu nu voi trai aici. Nu accept nici ironiile gratuite si nici locul asta in care oamenii au uitat ca sunt oameni, iar tinerii au devenit mai intelepti decat batranii lor.

Cum spuneam, planuri mari incep sa se concretizeze…

De ce?

Atat!