Arhiva | concurs RSS for this section

Concurs Kanal D – Câștigă un city break la Istanbul cu „Suleyman Magnificul – Sub Domnia Iubirii”!

Cantă, zeiță, mânia ce-aprinse pe Suleyman Magnificul!…

Dar, stai, nu cânta, că-i din alt fascicul…

Nici rimă, nici ritm, nu-s la fel ca-n vechime,

dar turcii au, vezi-bine, o altă sultănime.

Ienicerii și spahii s-au oprit demult pe maluri,

căci Stambulul de pe dealuri

se-oglindeste in ckanal (De, că azi, modernitatea nu mai merge in șalvari!),

iar pă perine-safire, în seraiul aurit

sclipesc blitzuri și lumine, spre turistul felurit.

Dese ițe complotiste se țes trainic și urzeli

Căci cadâne fermecate se perindă, fel de fel.

Prin harem, lalele dalbe, dulci miresme, le îmbată

pe domnițe, de amor pen` sultanul de-altă dată.

Vis și adevăr se-mbină și-ademenesc poporul

Cu ciubucuri și cafele ce marcheaza viitorul.

Din trecut, azi se desprinde, ca o ceață parfumată

Roxelana cea isteață și frumoasă nestemată.

Hürrem Sultan, soția de-altă dată

trezea în Suleyman fiori de Iele

și inima-i sălta în ritm de havuzele

că vorbe nu-s să fie un selam

mai sfinte ca poeme de Omar Khayyam:

”Putina apa si putina pâine
Si ochii tai în umbra parfumata.
N-a fost sultan mai fericit vreodata
Si nici un cersetor mai trist ca mine.”

*

Dar iată că povestea de iubire

se poartă azi pe-o firmitură de zâmbire

plutind printre colinele înalte,

printre Moschei, Biserici și Palate,

pe la fântâni, coloane, Obelisc,

pe lângă turnuri, minarete, tocmai sus, în pisc

și chiar pe Hipodrom, în trap de cal,

Ca vinul roșu ce îl sorbi dintr-un pocal.

Închis-am ochii, Bosfor departat!

de două continente mari, curtat,

Te simt în cafenele și dulcețuri,

în baclava, sarmale și cofeturi;

și-aș vrea să-te-am lângă picioare

să te străbat cu sufletul

prin aer, pe drumuri și pe mare…

Kanal D îti poate aduce și ție un city break la Istanbul dacă scrii pe blog o poveste despre Turcia (detalii aici). Până atunci, dacă vrei să simți și tu atmosfera specifică Turciei, Kanal D te invită să urmărești serialul Suleyman Magnificul – Sub Domnia Iubirii, în fiecare luni și marti, de la ora 20:00″.

Anunțuri

Tricoul il face pe blogger

De campania asta auzisem de luna trecuta. Desigur, imediat mi-a venit in minte tricoul meu special. M-am dus la dulap,  l-am deschis si l-am verificat. Am zambit, l-am impaturit la loc si am plecat. Dar nu am scris nimic pe blog, in ciuda faptului ca in materie de toale sport, Puma e my first one! Si dintr-o intamplare, azi, in ultima zi de concurs, am dat din nou de articolul lui Blogatu. Asa ca am reluat traseul din prima zi, numai ca de data asta, mi-am zis ca merita si o poveste scrisa pe blog. Ca doar e un tricou de poveste!

Despre tricoul meu cu Nirvana ar fi multe de amintit, dar cel mai important e ca este primul tricou din lume iesit la pensie. Cum arata un tricou pensionat, ma intrebati? Pai asa:

si mai ALES asa:

( e intors pe dos, daca nu v-ati dat seama deja)

Si ce face un tricou cu pensia lui? Pai nu face multe…sta la caldurica, spalat, parfumat si asezat in dulap sub toate celelalte tricouri de felul lui.  Si sa stiti ca s-a pensionat dupa o viata intreaga in care s-a dedicat posesoarei lui si si-a indeplinit cu pasiune rolul.

Cumparat din banii de alocatie, prin adolescenta, primul meu tricou-simbol m-a insotit la mare si la munte si in delta si pe strazile oricarui oras prafuit. A fost cu mine si la scoala (desi era cam interzis pe-acolo) si la un suc pe faleza Dunarii.    Dar cum nimic nu  traieste cat asfaltul (cum zice mamaia mea) a ajuns cam zdrentaros si asa ca m-am decis sa intervin in salvarea lui.  Eu nu ma atasez prea usor de lucruri, dar si cand o fac! Deci am zis ca ar fi bine sa-i cos niste petice prin zonele avariate (astea erau bucatile alea ciudate in a doua poza). Asa ca l-am spalat si l-am cusut si de atunci isi face veacul in dulap. L-am luat cu mine chiar si atunci cand m-am mutat in casa noua.

Multe tricouri mi-au trecut prin brate mana si pe multe le-am aruncat. Dar la tricoul asta nu am putut renunta. Poate pentru ca imi aminteste de zilele in care am inceput sa ascult altfel de muzica si sa scriu. Poate ca e legatura mea cu adolescenta sau poate ca e singurul tricou din lume care a reusit prin forte proprii sa ajunga la pensie.

Dar mi-ar placea sa mai scot unul… peste ani. Acum cred ca asta m-ar reprezenta.

Un alt fel de Black Fridey

Sa incepem de luni, sa ne mearga bine! Maine se deschide luna cumparaturilor si la Galati.  Ca de obicei, de multi ani incoace,  de Sf. Andrei, acest Halloween al romanilor, incepe forfota in musuroiul economic traditional. Se asaza tarabele, se incing gratarele si se da sunetul mai tare din boxe. Vin indieni direct din Bolivia (sau poate chiar din vreun pub cu nume asemanator de prin Bucuresti) care isi imbraca penele si snururile din piele si incep sa sufle exotic in fluierele lor neaose. Ce-i drept muzica suna bine… a ringtone… sau poate a budda bar. Sa nu fiu carcotasa, totusi. Gusturile nu se discuta… dar se educa. In fine. Se lasa seara, dar nimeni nu observa asta pentru ca totul sclipeste si licureste: veioze ornamentale, baghete magice, masti macabre, gablonturi cu pretentii de argint, jarul de sub carnatii fierbinti, paietele cantacioase de pe scene. Totusi nu e an sa nu descoperim si frumuseti utile sau doar artistice pe la mesterii veniti de prin colturile tarii. Oricat de pretentios sa fii, si tot se gaseste ceva de cumparat. Ca-i o bucata de sunca taraneasca, un ou de paste traditional (nu-i nicio ironie?!), ceva hand-made, un set de castroane de lut, o caciula de lana sau un tablou pictat cu pasiune, orice poate fi valoros pentru cumparatorul individual.

Si dupa ce tot galatiul face o tura de oras, ne pregatim sufleteste buzunarele pentru ce va sa vina: 1 Decembrie, Mos Nicolae, eventuale aniversari, Mos Craciun si cireasa de pe tort, Revelionul.

Interesant este ca tot de ceva ani incoace, incepand de la Craciun se merge cu plugusorul reloaded. Sincer, nu am mai auzit din copilarie colindatori care dupa ce iti suna la usa sa cante cu adevarat colinde (nu unul si pana si ala mai mult recitat), iar de revelion sa aud un plugusor real… fara parodii, fara pamflete, fara ironii supra-licitate. Dar poate sunt eu prea exigenta si nu vreau sa pricep ca urbanizarea are consecinta ei in cultura… ca si legendele urbane au farmecul lor, ca si parodiile urbane descretesc fruntile, ca si folclorul urban are valoarea lui sacralizanta.

In final fiecare se distreaza asa cum simte: unii mancand din ochi o masa plina ca o piramida din carne si dulciuri, altii lenevind pe un fotoliu cu un ceai fierbinte si un prieten alaturi, unii dansand frenetic in cluburile pline ochi, altii vizitandu-si bunicii si urandu-le sanatate in asteptarea merelor brumate, unii cautand promotii pentru cadouri scumpe, iar altii lucrand cate o luna la ce vor darui in ajun.

La mine se mananca in ajun cuchea si ozvar, sarmale de post si tot felul de alte bunatati.

Si sa nu uit… ca tot vine decembrie, sigurm ma va apuca din nou cheful de pictat.

Particip la concursul “Sarbatori in oale noi”

Concurs MiniPrix

Later edit: Concursul s-a incheiat pe data de 23. 11. 2011. Felicitari galatenilor.

 

Ce parere aveti de MiniPrix? Stiu ca la noi s-a inchis, dar siteul tot a ramas (si oricum e mai facil sa faci cumparaturile pe net). Blogatu mi-a dat o idee:
Ca tot vine sezonul cumparaturilor (nu mai este de mult doar sezonul sarbatorilor!), va propun o campanie-concurs.

“Locuiesti intr-unul din judetele Olt, Galati, Teleorman, Satu Mare, Buzau, Tulcea, Giurgiu, Ialomita, Harghita, Salaj sau Covasna? Atunci intra pe www.miniprix.ro si voteaza-ti judetul pentru a beneficia in weekend-ul 26-27.11.2011 de o reducere de 20% pentru orice comanda online pe miniPRIX! Oricine poate vota in acest sondaj! 
Lupta este stransa si toata lumea are sansa sa!
Judetele aflate pe locurile 2 si 3  in sondaj isi asigura locul la Caravana Zapezii!
Voteaza si tu!”

Mie imi place asta
Bafta tuturor.