Tag Archive | adevar

Kings Of Convenience

De cât timp este nevoie să înțelegem? Vorbim uneori cu oglinzi magice. Ne vedem acolo condamnați de cine știe ce autoritate kafkiană. Suntem legați de mâini cu funii întinse către puncte cardinale opuse. Cineva trage, iar în colțuri de oglinzi ne vedem tot pe noi trăgând. Nu iertăm altora ce ne iertăm nouă. Ne înecăm în ape imaginare și căutăm sunetul perfect. Căutăm cântecul sirenei, vânăm Pasărea Măiastră…

Câte paradoxuri îți place să guști? E amuzant să simți cu ți se comprimă timpul pe piele. De fapt devii atât de frustrat încât tot ce-ți rămâne să faci e să râzi. Și poate să crești. Uneori și mucegaiul are flori frumoase.

Poate dacă ai putea să taci pentru o perioadă în tine, exteriorul nu ar mai țipa atât de intens.

Petitiile, internetul si clickul salvator

N-am sa mai spun ca anul acesta n-am scris nicio urare de sarbatori pe mess, facebook sau alta metoda de relationare pseudo-reala (de ce o consider asa o sa vorbesc alta data). Nici de articol pe blog n-am avut chef. Laptopul s-a deschis rar, putin si in general pentru filme si verificari de rutina.  Dar sa trec la subiect.

S-a inradacinat de ceva timp o moda a petitiilor on-line. Multe merg mana in mana cu mailul si cu facebook-ul, iar altele pot fi cautate cu lumanarea direct pe siteuri de profil dedicate salvarii societatii umane si a piticilor ei, in tot ce reprezinta expresia asta, cu bune si cu rele, cu adevaruri si cu manipulari.

Nu vreau acum sa fiu nici lupul moralist si nici vreo luptatoare ferventa pentru drepturile vietii pe pamant (sau Pamant… cum doriti). Am semnat vreo cateva petitii din convingere, altele din reflex, iar pe unele le-am ignorat din lene sau chiar neincredere in scopul lor.  Chiar acum cateva minute cred ca am semnat (nu-s sigura… ca am dat click dupa click in viteza) o petitie contra desfiintarii SMURD-ului. Apoi m-am oprit amintindu-mi ca nu tot ce zboara se mananca. Sau poate ca se mananca, da’ nu si de mine.

Lucrurile stau asa:

  1. luati de aici pagina de petitie oficiala!
  2. aici gasiti cosul cu tot felul de hartii virtuale care va gadila frumos onoarea de erou revolutionar!
  3. m-am oprit si am dat un sarci pe gugal ca prea parea cusuta cu ata alba treaba asta
  4. am gasit un articol pertinent si cu destule detalii, pe care nu ma mai chinui sa le repet si eu… ca ar fi redundant
  5. in rest tot felul de articole si virale care dezbat daca SMURD e in pericol sau nu
  6. revenind la problema in sine, ma gandesc ca desi pare ca ar avea un raspuns simplu, capcana e data tocmai de emotia ascunsa in spatele raspunsului: e omeneste sa ti se respecte dreptul la asistenta medicala de urgenta.
Acum am semnat, n-am cum sa ma mai de-semnez, dar au fost si cazuri in care petitia semnata chiar a avut efect… de exemplu treaba aia cu salvarea padurilor virgine. Desi daca ma opresc si aici, cine stie cu adevarat pentru cine anume au fost salvate padurile alea… ca sa le dezvirgineze, vreau sa zic. Intentia e buna, in schimb drumul spre iad e pavat cu bune intentii.
 Totusi unele din petitiile astea sunt sunt realizate in spirit social. Eu nu cred ca e vreun rau ascuns in tipul asta de ideologie, dar prefer sa-mi pastrez optiunea mea liberala. Stiu ca par ciudata sau egoista cand refuz anumite actiuni social-umanitare, dar prefer sa par si sa nu fiu, decat sa sustin o egalitate sau un drept in care nu cred.
In fine… eu nu stiu cum fac altii, dar in cele mai multe cazuri, eu personal apelez la medicina particulara. Nu, nu ma dau banii afara din casa. Nu cred ca la particular te trateaza mult mai bine ca la stat (uneori se intampla chiar invers). Nu spun ca doar prin concurenta stat- privat se va ajunge la furnizarea celor mai bune servicii. Dar in realitate, in viata asta care tocmai a trecut si care isi face de cap cu alegerile noastre, treburile nu stau ca puii de gaina la soare.
 Mai exact s-a intamplat sa am nevoie de doctor vineri dupa-amiaza. Optiunile erau: particularul sau urgenta. Daca as fi ales urgenta, ori asteptam vreo 2 ore… la urgenta, ori ma interna direct… ori si una si alta. Nu consider ca stiu eu cum e mai bine pentru mine, dar nici nu cred ca trebuie doar sa iau pozitia ghiocelului si sa afirm: sa traiti, am inteles!
 De multe alte ori mi-a fost mai aproape un cabinet medical privat decat spitalul (la care oricum as fi platit consultatia), un doctor privat (cu care eram obisnuita), decat unul nimerit la intamplare prin spital (ca doar nu te imbolnavesti numai pe tura cui doresti tu), un aparat de care aveam nevoie, decat lipsa oricarui aparat (daaaa, stiu, aici intra problema finantarii spitalelor. ok, dar pana cand o sa existe cu adevarat tot ce este nevoie intr-un spital, realitatea e ca eu am nascut cu medicamente si alte nimicuri cumparate de mine!).
  Am divagat prea tare. Cu toate astea, ideea ramane aceeasi: alegerea personala nu trebuie sa fie determinata doar de viteza unui click.  Fie ca dorim salvarea animalutelor nevinovate de eutanasiere (aici or fi intrand si sobolanii? sau ei nu sunt nevinovati si atunci pot fi eutanasiati in liniste!), salvarea vreunui sistem de stat, finantarea vreunui ONG sau chiar ingrasarea copiilor din Africa, e mai bine sa gandim ca nu doar o apasare de buton ne transforma in eroul salvator! Si nici  refuzul oricarei petitii nu va descuraja mafiotii ascunsi in spatele lor… caci s-ar putea ca tocmai refuzul ala sa conteze in salvarea vreunui lucru important.
Trebuie doar sa gandim putin mai departe de un clik distanta!