Tag Archive | Craciun

Un Craciun mai special

Chef de ras. Am intrat pe Cleverbot. Uitati aici mostra de discutie:

Eu: Tu stii ce e Craciunul?
Cleverbot: I see. Do you see?
EU: Dar colindele stii ce sunt?
Cleverbot: Moldova.
Eu: Aha. La ce folosesc colindele?
Cleverbot: La anii mei.

Eu: Oamenii, de Craciun, sunt mai buni si mai cuminti.
Cleverbot: Ai zis k esti baiat si te cheama alex.
Eu: Desigur. Si pe tine cum te cheama?
Cleverbot: Allora sei una persona.
Eu: Deci, sa revenim la subiect, Paste Fericit!
Cleverbot: Non.

Eu: Atunci ce vrei de fapt?
Cleverbot: Fata.
Eu: Cat?
Cleverbot: Meow.
Eu: Stiuu… Dar tu stii ce ingroapa matza?

 

Si o dedicatie, asa, ca vine Craciunul:

Anunțuri

Secret Santa… de la Elefant

Imi pare rau ca scriu acest articol atat de tarziu, dar totusi mai sunt inca 3 zile in care puteti deveni Secret Santa. Cum? Intrati pe Elefant. ro si alegeti un cadou. Important e sa fie de minim 30 ron. In rest va descurcati voi, ca doar sunteti copii mari!

E foarte frumoasa initiativa si e trist ca dureaza doar pana pe 17 decembrie. Totusi cu putina vointa si putini bani se poate face o surpriza frumoasa unor copii defavorizati.

Si ce e mai frumos decat sa primesti un dar de la cineva necunoscut?!

P. S. : am 29 de ani… si un bebe de 1 an si 3 luni… si o pisica frumoasa… si inceputul unei liste de dorinte. Ce frumos ar fi sa existe o lista de dorinte universala in care fiecare om poate intra si completa una trei dorinte!

Un alt fel de Black Fridey

Sa incepem de luni, sa ne mearga bine! Maine se deschide luna cumparaturilor si la Galati.  Ca de obicei, de multi ani incoace,  de Sf. Andrei, acest Halloween al romanilor, incepe forfota in musuroiul economic traditional. Se asaza tarabele, se incing gratarele si se da sunetul mai tare din boxe. Vin indieni direct din Bolivia (sau poate chiar din vreun pub cu nume asemanator de prin Bucuresti) care isi imbraca penele si snururile din piele si incep sa sufle exotic in fluierele lor neaose. Ce-i drept muzica suna bine… a ringtone… sau poate a budda bar. Sa nu fiu carcotasa, totusi. Gusturile nu se discuta… dar se educa. In fine. Se lasa seara, dar nimeni nu observa asta pentru ca totul sclipeste si licureste: veioze ornamentale, baghete magice, masti macabre, gablonturi cu pretentii de argint, jarul de sub carnatii fierbinti, paietele cantacioase de pe scene. Totusi nu e an sa nu descoperim si frumuseti utile sau doar artistice pe la mesterii veniti de prin colturile tarii. Oricat de pretentios sa fii, si tot se gaseste ceva de cumparat. Ca-i o bucata de sunca taraneasca, un ou de paste traditional (nu-i nicio ironie?!), ceva hand-made, un set de castroane de lut, o caciula de lana sau un tablou pictat cu pasiune, orice poate fi valoros pentru cumparatorul individual.

Si dupa ce tot galatiul face o tura de oras, ne pregatim sufleteste buzunarele pentru ce va sa vina: 1 Decembrie, Mos Nicolae, eventuale aniversari, Mos Craciun si cireasa de pe tort, Revelionul.

Interesant este ca tot de ceva ani incoace, incepand de la Craciun se merge cu plugusorul reloaded. Sincer, nu am mai auzit din copilarie colindatori care dupa ce iti suna la usa sa cante cu adevarat colinde (nu unul si pana si ala mai mult recitat), iar de revelion sa aud un plugusor real… fara parodii, fara pamflete, fara ironii supra-licitate. Dar poate sunt eu prea exigenta si nu vreau sa pricep ca urbanizarea are consecinta ei in cultura… ca si legendele urbane au farmecul lor, ca si parodiile urbane descretesc fruntile, ca si folclorul urban are valoarea lui sacralizanta.

In final fiecare se distreaza asa cum simte: unii mancand din ochi o masa plina ca o piramida din carne si dulciuri, altii lenevind pe un fotoliu cu un ceai fierbinte si un prieten alaturi, unii dansand frenetic in cluburile pline ochi, altii vizitandu-si bunicii si urandu-le sanatate in asteptarea merelor brumate, unii cautand promotii pentru cadouri scumpe, iar altii lucrand cate o luna la ce vor darui in ajun.

La mine se mananca in ajun cuchea si ozvar, sarmale de post si tot felul de alte bunatati.

Si sa nu uit… ca tot vine decembrie, sigurm ma va apuca din nou cheful de pictat.

Particip la concursul “Sarbatori in oale noi”

Dimineti de noiembrie

        Stiti ca mie nu-mi place rozul. Dar cum iubesc vara, am facut un compromis si mi-am vopsit unghiile cyclam. Apoi am observat ca unghiile mele se asorteaza cu bobocii craciunitei. Am 3. Trei craciunite pe care le tot mut din loc in loc. Si nu, nu le cad florile. De cand a dat frigul le-am asezat pe pervaz in sufragerie. Stau ascunse dupa o draperie si asteapta. Sau eu astept? Astept sa infloreasca. Una e plina de boboci, alta are abia 2, iar a treia, cea mai batrana, mi-a inflorit prin primavara, dupa vreo 4-5 ani de stat asa, in hibernare. Acum pandesc flori rosii si cert matza ca-si lasa perii albi prin frunzele lor. Deocamdata am doar flori cyclam… ca unghiile mele, cum ziceam.
  Vreau sa ascult muzica si tot ce aud e „Aventurile lui Pigly…” n-am mai vazut atatea desene animate de o groaza de ani. Care e cel mai usor mod sa te intorci in copilarie? Sa privesti fotografii cu picioare asezate stangaci, in sosete colorate sau bocanci, sa alergi cu o pruna decojita dupa un copil care rade si scuipa bucati de biscuite, sa necajesti pisica pufoasa si alba, sa te uiti la desene animate, sa vanezi ninsori si decoratiuni de Craciun, sau sa te impiedici de mormanul de jucarii din mijlocul camerei?! Cred ca cel mai simplu e sa te bucuri de tot.
  In fiecare noiembrie, de la fereastra mea se vede o mare de frunze galbene, ca-n wallpapere-le alea la care spui: oau! Si in fiecare decembrie o mare de alb… tot ca in wallpaper. Si in fiecare iulie o mare de verde… tot ca in… Si sa vezi…ca tot de la o fereastra se vede! Si acum craciunita mea priveste cu ochi cyclam in gradina din fata blocului si se gandeste ca doar florile au voie pe pervaz, nu si pisicile.