Tag Archive | emotie

Cafeaua unei bautoare de ceai

Inca de dimineata m-a pornit o stare de joc. Nu stiu cum, dar pe Pro Tv, tocmai a fost Alice in Tara Minunilor, o ecranizare 1985. Simpatic, dar nu prea convingator. Totusi micuta Natalie Gregory a jucat superb. Cum au fost o mie de reclame, numai bine am apucat sa-mi fac o cafea pe care am „ornat-o” cu zahar, lapte rece si cu spuma de lapte, de arata exact ca la cafenea. Numai bine sa-mi exagerez senzatiile de final de concediu! Numar zilele pana incep scoala, imi imaginez ce voi spune pe la diferite lectii, ce voi scrie prin planificari apoi ma contrazic si imi spun ca mai bine adaug aia si ailalta si sa nu uit de aia… si sa xerocopiez o pagina cu un citat si niste povestiri din Decameronul…vreo 25-30…si nu mai stiu…ca solilocviul meu e nesfarsit! Si pe deasupra am citit si „Cismigiu & Comp.” ca sa pun mot emotiilor! Iar acum m-am reapucat de „Corigent la limba romana”, de Minulescu. Daca-i bal, bal sa fie! Mai lipseste „Elevul Dima dintr-a VII-a”, ca de „Romanul adolescentului miop” chiar n-am chef.

Mi-e dor de asta si de asta.

    … si ma uit la lume precum Alice, in Tara Oglinzilor.

Anunțuri

Din coltul canapelei

 

 

Stare de convalescenta. De asta data, reala. Suprapusa peste o letargie ciudata ( vremea n-ar confirma-o) si o asteptare chinuitoare.

Sunt mai atenta la sunete, la gusturi, la mirosuri. Zilele astea am retrait senzatia data de inghetata Polar de vanilie… tin minte ca m-a fascinat prima data pe la 7 ani, una cumparata in Brasov.

Vara asta se anunta dura. Planuri mari, imense! O furtuna de emotii, ca tot e cald si se poarta. Cateva zile pe malul marii sunt un must do, iar cateva ore cu nasul in carte, o promisiune. Intre timp ma plimb pe Pamant cu Google Earth si descopar minunile pe care le voi vedea cu siguranta o data, in viata. Imi trebuiesc lucruri mici si visez la stanci si fiorduri.

Intre timp iau un pumn de pastile si aman sesiuni de alergat.

Vin vremuri interesante.

Repetitie cu final intarziat

O nenorocire nu vine niciodata singura. Ea vine in grup, cu zambet acid si schimonosit si tu te uiti ca mata-n calendar si te gandesti cat mai poti duce? Si unde.

Numa’ ca ieri a fost exact invers. Am ajuns din nou in Mojo. Nu stiu cum, dar exact locu’ in care trebuia sa se tina o seara literara galateana, in tot Bucurestiul ala aglomerat, din toate puburile si cluburile iesite ca ciupercile dupa ploaie in Centrul Vechi, era tot Mojo!

Asa ca ne-am urcat cu purcel si cu catel intr-un microbuz si am ajuns mai devreme cu vreo ora de intamplarea stabilita. am stat la coada sa mananc inghetata, dar cand am ajuns si eu, nu mai vindeau. Asa ca mai tarziu mi-am luat o limonada cu menta proaspata. Si tot ratacindu-ma pe aleile alea cu piatra cubica mi-am revazut si o prietena veche si draga cu care daca ar fi fost sa stabilesc o vedere sigur nu reuseam sa ma gasesc. Dupa topaiala de bucurie… de rigoare… n-am mai coborat la subsol, sa aud Mojo band, ci am urcat la mansarda sau ascult alte „bande” si alte benzi deja cunoscute. Au improvizat si ne-au incantat la chitara Stefan Tivodar, Florin Chiriac, Comanel care nu era Jenica si Jenica, desigur, care nu era Comanel!

Am ras si am ascultat poezie (care mai tare, care mai usoara, care mai grasa si asudata, care mai scheletica si batuta de vant), am schimbat mesele (ca sa cant la clapele unui pian desenate rotund sau sa bat darabana sau sa aud care carte e cea mai cea!). Am dat chiar un autograf pe o carte in care nu aparusem. I-am zis ca eu nu am niciun text acolo, da’ nu’s de ce omu’ sau oama… cred ca oama era… a insistat, asa ca m-am semnat si eu acolo!

Cu unii oameni care-ti sunt acasa, langa tine, poate la distanta de 10 minute, nu apuci sa te vezi decat in momente din astea. Unde? Acolo, la multe strazi si orase departare de orasul vostru, la 1000 de baruri distanta, intr-o mansarda de club cu vino-n coa’. Si chiar daca unii au venit pentru poezie, iar altii pentru muzica, important este ca am ascultat impreuna, am carcotit impreuna si am simtit impreuna.

Despre poezie nu vreau sa zic prea multe. Voi lasa cronicarii oficiali (am vazut ca s-a filmat…habar nu am unde se va da filmul… si stiu ca a venit si o doamna de la Radio Romania Cultural. Apoi oricum sunt destui cronicari de cenacluri care sa fie mai seriosi decat mine pe subiectul asta!) sa analizeze si sa despice firul poeziei. Eu raman doar la citit deocamdata. Stiu doar ca poezia isi are locul acolo unde o simte fiecare. Unii au simtit-o in corzile metalice, altii intr-un microfon, altii la o masa intr-un colt intunecat, iar altii doar intr-o carte, dintr-o camera linistita si nu in vacarmul unui pub. Dar nimeni nu-ti poate spune unde si ce si cand sa traiesti. Chiar am vazut alaturi de noi o batranica de-o seama cu mamaia si ma intrebam cat de adanca este prapastia dintre batrana obosita venita de la camp care-si mananca bucata de mamaliga alaturi de cainii si pisicile ei si batrana obosita venita dintr-un club modern, dupa o seara de muzica si literatura.

Poate ca amandoua isi traiesc poezia lor, personala, cu chinurile si satisfactiile ei, cu apusurile ei de soare si cu ridurile ei marcate de furtuni mai concrete sau mai ideale.