Tag Archive | facebook

Nu suntem soldati

In autobuz dai mereu peste cate unul care e dispus sa-ti povesteasca viata lui, copilaria lui, cat de bine era pe atunci si cat de serios era totul. Il asculti cu zambetul pe buze si cobori la urmatoarea statie.

Pe net dai mereu peste cate unul care iti spune despre viata lui, copilaria lui, cate nu avea pe atunci si cat de fericit era. Il asculti zambind pe sub mustati (uneori nostalgic) si cobori in primul film serial care a mai aparut online.

Din fotografii iti zambeste mereu cate o viata, zambet care seamana al dracu de mult cu cel al lui Data din Star Trek. Le privesti si cobori in propria-ti lume, fara zambet.

Iti ascunzi starile in piese de dragoste, in taguri, in persoane, in statusuri ce se vor a fi echivoce. Spui ca esti asa, intr-un fel, cam hmmmm, ca nu vrei, ca nu ai, ca nu poti. Si apoi astepti intrebari la care sa nu raspunzi. Uneori, cu un fel de mila superioara, mai incerci un raspuns pe privat, dar anuntat totusi public. Vrei sa fii tinut in brate, vrei sa ai un umar pe care sa plangi, dar nu vrei sa fii nici slab, nici demn de mila. Vrei doar sa nu fii singur intr-o lume de singuratici.

Fugim de pervers, suntem puritani intr-o lume corupta. Fugim spre camere de dulci torturi erotice. Aruncam cu pietre in degradare, ca apoi sa le culegem pe ascuns si sa ne construim din ele castele de ev mediu senzual.

Mai puternici cand ne ascundem, mai rai cand iesim in poarta cetatii!

Ma uit la unii si nu le spun. Altii cred ca ma uit la ei.

Iubesc fanteziile, dar ma dezgusta fantazarile.

De mult timp nu mai caut oameni noi. Cei vechi ma cauta ei pe mine. Totusi, cand gasesc unul, il haituiesc. Imprumut, sub masca, zambetul lui Hannibal Lecter, ochii Gloriei Delgado si inima lui Michael Scofield. Pentru ca merita.

Pe bloguri, dai mereu peste unii care stiu sa citeasca dincolo de cuvinte. Pentru ei scrii!

Anunțuri

Da’ ce-are, maica?…l-a impuscat careva?

UPDATE: s-a rasuflat bomba. facebook is back! lumea ofteaza usurata. hai, toata turma la locu’ ei! ce-i cu dezorganizarea asta?!

Facebook s-a scrantit. Pentru o clipa, Universul ameninta ca se opreste! Cum, oameni buni, nu mai vedem noi poze cu ala micu’, cu o ea intinsa lasciv in costum de baie pe vreun dulap de bucatarie, cu un el privind shukar de dupa ochelarii de soare, in fata bibliotecii cu vreo 3 bibelouri si 50 de CD-uri cu Guta? Da’ las, ca asta mai suportam noi. Tragedia mare e laicu”. Riscam sa ne paraseasca prietenii, riscam sa pierdem concursurile de popularitate, riscam sa ni se inece toate corabiile! Lumeeeeeeeeeeeeeeeeee! Salvati laicu’!

Propun sa se faca imediat, urgent si cat mai repede o petitie cu semnaturi (da’ fara laicuri, ca n’avem de unde) via yahoo sau google+, ca sa salvam feisbucu’.

  •   previziune instant: uitati, oameni buni, asta-i primul semn ca vine sfarsitul lumii!

Si-acum hai sa inchidem pios computerele si sa mai scoatem capul pe fereastra (nu, nu aia supranumita si windows!) sa vedem ce se mai intampla si prin realitate.