Tag Archive | libertate

Arici

Aricii se nasc fără țepi. Apar așa tocmai pentru a nu-și răni mama. Dar ei nu știu asta, nici mama lor nu știe. Intenția nu există, dar consecința, da. Cum să ne retragem țepii? Cum să îi lăsăm să ne crească prin carne?… fără să murim…

În fiecare secundă, în jurul nostru, cineva își trăiește o tragedie. Personală, mică și toxică, sufocantă. Cineva mai moare încă o dată, cineva ar vrea să strige, să lovească, să renunțe la tot. Cineva moare în fiecare secundă, undeva, lângă noi. Că ne pasă prea mult sau deloc, intenția există, iar consecința e uneori absurda.

Poate că ar trebui să citim câteodată despre tactici de război. Să căutăm pacea în cel mai aspru loc. Poate că am căutat greșit până acum. Intenția s-a risipit printre cuvinte.

De cât timp este nevoie? De tot și de încă o data. De o clipire în care citești totul. Fără intenție, fără voință, fără putere. De un război cu tine însuți din care ieși cu buzele arse și cu țepi crescuți prin carne.

Anunțuri

Sky is over

Cat de mult indraznesc sa vad? Unde e limita posibilitatilor, a alegerilor si a fiintei mele? Sunt uneori sfaturi pe care le dam fara sa le urmam noi insine, sunt realitati pe care le vedem, aproape le atingem, dar cand par a se contura, fugim cu coada intre picioare. Sunt mai multi iepuri pe care ii vanam deodata si liste de iepuri pe care i-am scoate din palarie daca am avea una.

In fata mea sunt niste usi, iar eu ma plimb cu mainile la spate pe langa ele. Sunt oameni care vor pleca pe Marte, oameni care mangaie catei pe malul Oceanului Indian, oameni care isi impacheteaza pisicile in valiza cu minuni si pleaca in celalalt colt de tara, oameni care ating stelele calare pe o bicicleta, oameni care isi tin inima intr-un aparat de fotografiat, oameni care musca din marul Albei ca Zapada cu zambetul pe buze… ei stiu ca antidotul este in ei… si restul, restul care se intreaba cine le-a furat fericirea.

Imi beau ceaiul cu miere. Rad la glume adanci de copil mic si imi ascund bagheta fermecata in privire. Stiu ca nu ma opreste nimic; stii ca singurul care te poate opri esti tu insuti.

Citesc despre sulfiti si sulfati, despre anioni, saruri si alte chinezarii care au inceput sa ma fascineze prea tarziu. Ma uit la formulele chimice cum se uita copilul de trei ani la o pagina de ziar. El descopera incantatii si formule magice in tot ce-l inconjoara. Alchimia mea e cuvantul.

Imi place sa desenez cercuri. Ele inchid in ele inimi si deschid ochi, ele inchid suflete si deschid Universuri.

Jucarii pentru oameni prea mari

Niste sfori nu leaga mereu papusile de carpa de betele alea subtiri, lipite in X. Sforile alea nu joaca doar maini si picioare moi pentru a ascunde caltii din capetele vesele, cu ciufuri razlete, sepci asezate smechereste si ochi vioi. Unii dintre noi am crescut si, fara sa vrem, am ajuns sa vedem in spatele scenei. Din pacate sforile cele mai puternice leaga creiere ascutite, papusi vechi-vechi… atat de vechi incat experienta lor le permite sa-si traga sepcile cum vor ele, papusi grase, pline de vocile atator papusari trecuti prin sforile lor, papusi cu diplome si premii primite la festivalurile de teatre de papusi consacrate, papusi noi, sclipitoare, abia iesite din cutie, cu cipuri de memorie incluse si cu sisteme moderne de auto-tragere de sfori.

Toate sforile astea conduc papusi libere. Sunt libere sa simta si sa creada, libere sa lupte in razboaie, libere sa se exprime, sa scrie, sa creeze, libere sa lupte in numele unei cauze, libere sa rada (de ele, de alte papusi, de papusar, uneori), libere sa manance ce vor ele, libere sa greseasca, libere sa cante, libere sa sse miste pe scena, libere sa caste si sa adoarma. Ele stiu despre ele ca sunt papusi inteligente, culte, cu simtul umorului, patrioate, filantroape, generoase si demne. Ele desconsidera papusile alea care au calti in loc de lumina sub crusta de carpa rotunda si le compatimesc.

Iar papusile moi nu sunt libere. Sunt doar fericite. Si uneori nici atat.

De papusari sunt legate toate. Ironic este ca si ei sunt legati prin aceleasi sfori de papusi.

Si ei sunt niste papusi si mai mari, si mai puternice, si cu cat mai libere, cu atat mai nefericite.

Poate doar sforile stiu sa deznoade in final libertatile astea inalte.

Azi e fara titlu

   Sunt oameni care in ciuda inertiei social-istorice se incapataneaza sa ignore tiparul. Oricat i-ar incatusa necesitatile epocii lor, raman totusi cu un picior in afara timpului. Sau cu o parte de suflet.
  Sunt oameni frumosi care in pofida banalitatii sociale au curajul sa ramana intacti. Se infurie sau se intristeaza sau se tem, dar pastreaza constant o realitate a lor in care frumusetea nu se masoara in armonii fizice, retusuri chimice sau sali de fitness, ci in priviri, atitudini, tonuri, zambete.
   Multe cautari au puncte moarte, unele descoperiri sunt redundante. Fiecare e liber sa-si imagineze ca e liber.