Tag Archive | manipulare

Eu stiu, tu stii, SRI-ul stie sau un alt fel de conjugare a verbului a te revolta

Intr-un fel ciudat, totul a pornit de la mesajul unei petitii. Toti stim ca problema SMURD-ului ne-a intors cutitul in rana multora. Puteti sa va luati de orice, dar nu de sanatatea noastra! Luati-ne demnitatea, luati-ne painea, dar nu sanatatea! Caci daca nu o avem, nu putem munci sa ne luam painea inapoi, nu ne putem ridica sa ne oblojim mandria si sa ne reconstruim demnitatea. Si uite-asa, intr-un spirit total anti-mioritic (ciudat, totusi, nu credeti?!… si de admirat), romanii n-au mai suportat nici ranile si nici cutitul. Si iar, intr-un spirit demn de canuta-om-sucit, nu ne-au pornit nici taierile de pensii, nici de salarii, nici bataia de joc a mafiei politice, nici macar fantoma autostrazilor (prezente doar pe google earth), ci umilirea unui arab care-i mai roman decat toti romanii la un loc.

Si apoi au inceput discutiile. Pe net, prin ziare, pe la televiziuni si mai ales in strada. Deseori cand coboram in fata blocului sa iau o paine auzeam pensionarii certandu-se pe teme politice. Nu stiu de fapt pe ce se certau, caci mai toti tipau acelasi lucru: nu-l mai suportam pe basescu, n-o mai suportam pe curva lui, nu mai suportam guvernul asta. Cu cine se certau? Poate stateam eu prea putin la coada la paine si nu mai prindeam argumentele sustinatorilor. Alteori discutiile astea se aprindeau in autobuze. Si de aici coboram prea repede pentru a mai afla finalul. Si totusi iubirea… iubirea de partid exista. oricat de mare vine valul de razvratiti intotdeauna sunt destule capete pro-PDL-iste care iau o gura mare de aer si inoata puternic catre un mal salvator.

Eu nu mai am nici chef, nici putere sa mai acuz pe nimeni. Nu-mi mai pasa in momentul asta de cei care cred inca in guvernul asta, de cei care il sustin pe Basescu. Or avea si ei dreptatea lor. Eu sper doar ca voi gasi usa aia miraculoasa prin care pot iesi din Romania, usa pe care sa o trantesc in spatele meu si sa pierd cheia.  Poate ca-mi va pasa vreodata. Nici macar nu sustin ca dreptatea mea e absoluta. Pana la urma sunt destul de anti-socialista incat sa nu-mi pese de toata lumea si sa recunosc ca daca imi e bine, adevarul meu, personal e mai important decat adevarul altora. Uite-asa, ca asa vreau eu!

Cu toate astea nici eu si nici milioane de alti romani nu suntem apatici sau autisti. Scanteia a aprins poporul. Unii sunt dezgustati pe substrat rasist (ca doar n-oi om sustine un arab!), altii de mentalitati de viermi comunisti (ca doar ne-am civilizat, suntem urban(i) intelectuali), altii de lipsa deschiderii occidentale propuse de reforma (astia sunt doar sustinatori pe barba lor ai presedintelui), iar majoritatea sunt dezgustati de viata pe care o duc si in sfarsit de presedinte si de guvern.  Asa ca au pus-o de-un miting instant. Nu credeam ca minunea va dura mai mult de trei zile.

Noi stim ca NU mai putem. Televiziunile stiu si spun ca intre protestatari (sau cum zicea o jurnalista, protestanti) s-au infiltrat agenti disturbatori. Ca-s agenti politici sau agenti din aia, cu ochi albastri, tot o branza! SRI-ul stie ca nu toti contestatarii sunt de aceeasi parte a baricadei. Desigur ca stie, ca doar o parte dintr-ai lor au sarit gardul baricada sa para ca de fapt au ochii caprui. De ce, se stie si asta.

Mi se pare interesant cum pe la tv se spune clar la ce folosesc violentele, cum se instiga la violenta, cine instiga, de ce instiga. Un mic curs despre manipulare care aprinde spiritele paranoice, care provoaca zambete amare rationalilor, care ii face sa rada in barba pe cei care il pun in practica si care nu duce decat la o singura concluzie: noi stim, voi stiti, SRI-ul stie.

Stim…si la ce ne foloseste ca stim? GHICI ghicitoarea mea: cine o sa…. mai bine nu…ca de data asta a sti nu e tot una cu a fi. Stiti voi: gandesc, deci exist! da’ din pacate exist din ce in ce mai sarac/ prost.

Petitiile, internetul si clickul salvator

N-am sa mai spun ca anul acesta n-am scris nicio urare de sarbatori pe mess, facebook sau alta metoda de relationare pseudo-reala (de ce o consider asa o sa vorbesc alta data). Nici de articol pe blog n-am avut chef. Laptopul s-a deschis rar, putin si in general pentru filme si verificari de rutina.  Dar sa trec la subiect.

S-a inradacinat de ceva timp o moda a petitiilor on-line. Multe merg mana in mana cu mailul si cu facebook-ul, iar altele pot fi cautate cu lumanarea direct pe siteuri de profil dedicate salvarii societatii umane si a piticilor ei, in tot ce reprezinta expresia asta, cu bune si cu rele, cu adevaruri si cu manipulari.

Nu vreau acum sa fiu nici lupul moralist si nici vreo luptatoare ferventa pentru drepturile vietii pe pamant (sau Pamant… cum doriti). Am semnat vreo cateva petitii din convingere, altele din reflex, iar pe unele le-am ignorat din lene sau chiar neincredere in scopul lor.  Chiar acum cateva minute cred ca am semnat (nu-s sigura… ca am dat click dupa click in viteza) o petitie contra desfiintarii SMURD-ului. Apoi m-am oprit amintindu-mi ca nu tot ce zboara se mananca. Sau poate ca se mananca, da’ nu si de mine.

Lucrurile stau asa:

  1. luati de aici pagina de petitie oficiala!
  2. aici gasiti cosul cu tot felul de hartii virtuale care va gadila frumos onoarea de erou revolutionar!
  3. m-am oprit si am dat un sarci pe gugal ca prea parea cusuta cu ata alba treaba asta
  4. am gasit un articol pertinent si cu destule detalii, pe care nu ma mai chinui sa le repet si eu… ca ar fi redundant
  5. in rest tot felul de articole si virale care dezbat daca SMURD e in pericol sau nu
  6. revenind la problema in sine, ma gandesc ca desi pare ca ar avea un raspuns simplu, capcana e data tocmai de emotia ascunsa in spatele raspunsului: e omeneste sa ti se respecte dreptul la asistenta medicala de urgenta.
Acum am semnat, n-am cum sa ma mai de-semnez, dar au fost si cazuri in care petitia semnata chiar a avut efect… de exemplu treaba aia cu salvarea padurilor virgine. Desi daca ma opresc si aici, cine stie cu adevarat pentru cine anume au fost salvate padurile alea… ca sa le dezvirgineze, vreau sa zic. Intentia e buna, in schimb drumul spre iad e pavat cu bune intentii.
 Totusi unele din petitiile astea sunt sunt realizate in spirit social. Eu nu cred ca e vreun rau ascuns in tipul asta de ideologie, dar prefer sa-mi pastrez optiunea mea liberala. Stiu ca par ciudata sau egoista cand refuz anumite actiuni social-umanitare, dar prefer sa par si sa nu fiu, decat sa sustin o egalitate sau un drept in care nu cred.
In fine… eu nu stiu cum fac altii, dar in cele mai multe cazuri, eu personal apelez la medicina particulara. Nu, nu ma dau banii afara din casa. Nu cred ca la particular te trateaza mult mai bine ca la stat (uneori se intampla chiar invers). Nu spun ca doar prin concurenta stat- privat se va ajunge la furnizarea celor mai bune servicii. Dar in realitate, in viata asta care tocmai a trecut si care isi face de cap cu alegerile noastre, treburile nu stau ca puii de gaina la soare.
 Mai exact s-a intamplat sa am nevoie de doctor vineri dupa-amiaza. Optiunile erau: particularul sau urgenta. Daca as fi ales urgenta, ori asteptam vreo 2 ore… la urgenta, ori ma interna direct… ori si una si alta. Nu consider ca stiu eu cum e mai bine pentru mine, dar nici nu cred ca trebuie doar sa iau pozitia ghiocelului si sa afirm: sa traiti, am inteles!
 De multe alte ori mi-a fost mai aproape un cabinet medical privat decat spitalul (la care oricum as fi platit consultatia), un doctor privat (cu care eram obisnuita), decat unul nimerit la intamplare prin spital (ca doar nu te imbolnavesti numai pe tura cui doresti tu), un aparat de care aveam nevoie, decat lipsa oricarui aparat (daaaa, stiu, aici intra problema finantarii spitalelor. ok, dar pana cand o sa existe cu adevarat tot ce este nevoie intr-un spital, realitatea e ca eu am nascut cu medicamente si alte nimicuri cumparate de mine!).
  Am divagat prea tare. Cu toate astea, ideea ramane aceeasi: alegerea personala nu trebuie sa fie determinata doar de viteza unui click.  Fie ca dorim salvarea animalutelor nevinovate de eutanasiere (aici or fi intrand si sobolanii? sau ei nu sunt nevinovati si atunci pot fi eutanasiati in liniste!), salvarea vreunui sistem de stat, finantarea vreunui ONG sau chiar ingrasarea copiilor din Africa, e mai bine sa gandim ca nu doar o apasare de buton ne transforma in eroul salvator! Si nici  refuzul oricarei petitii nu va descuraja mafiotii ascunsi in spatele lor… caci s-ar putea ca tocmai refuzul ala sa conteze in salvarea vreunui lucru important.
Trebuie doar sa gandim putin mai departe de un clik distanta!