Tag Archive | mare

Din coltul canapelei

 

 

Stare de convalescenta. De asta data, reala. Suprapusa peste o letargie ciudata ( vremea n-ar confirma-o) si o asteptare chinuitoare.

Sunt mai atenta la sunete, la gusturi, la mirosuri. Zilele astea am retrait senzatia data de inghetata Polar de vanilie… tin minte ca m-a fascinat prima data pe la 7 ani, una cumparata in Brasov.

Vara asta se anunta dura. Planuri mari, imense! O furtuna de emotii, ca tot e cald si se poarta. Cateva zile pe malul marii sunt un must do, iar cateva ore cu nasul in carte, o promisiune. Intre timp ma plimb pe Pamant cu Google Earth si descopar minunile pe care le voi vedea cu siguranta o data, in viata. Imi trebuiesc lucruri mici si visez la stanci si fiorduri.

Intre timp iau un pumn de pastile si aman sesiuni de alergat.

Vin vremuri interesante.

Vremea lui Lacusta-Voda

     Si-am fost si la 2 Mai. Din pacate, la inceput mi-a cam lasat un gust amar. Prima dezamagire: terasa de pe plaja disparuse. Singurul loc frumos devenise o ruina cu niste caricaturi atarnate de pereti. Una zicea sub chipul lui Lacusta-Voda: Sa va prajiti bine, domnule! Am intrebat ce s-a intamplat. Trecuse Udrea pe acolo si a cam strambat din nas. Nu stiu ce nu i-a placut. Poate preturile mici si muzica in surdina?! Poate oamenii care nu cheltuiesc in prostie pe prostii?! Poate ca nu-i mai ajunge ciolanul si vrea sa cocalarizeze tot litoralul romanesc… A ramas terasa de langa Pensiunea lu’ nea ala de la Serviti, va rog…cea mai ieftina bere era 5 lei. Ce doriti?! Preturi de fite! Apoi alta: covrigaria care facea covrigi mai buni ca la Buzau disparuse si ea. Un tip cu tot felul de kitsch-uri si alte obiecte de plaja de vanzare ne-a spus cam trist ca au preluat ei locul si ca s-a inchis covrigaria. Nu am priceput de ce era trist, ca doar era profitul lui…
  Dar pana la urma marea a spalat toate negurile. Sa dormi in sunetul valurilor, sa vezi rasaritul si jocul marsuinilor dimineata, sa fugi dupa bancul de hamsii sau dupa trei guvizi, sa desoperi pesti colorati cand faci scufundari in apa mica, sa-ti vezi crocsii albastri in apa clara chiar si la 2 metri adancime… toate astea spala nesimtirea lacustelor blonde cu tate mari si maxilar de luptator si a capitanilor chiori.
  Si nu doar atat ofera 2 Mai. Am vazut Moscheea cu minaretul ei alb ( e Ramadanul si nu am putut intra), biserica veche, lipoveneasca si mica biserica ortodoxa, toate intr-o arie destul de mica. Oamenii nu se razboiesc, nu pun bombe si chiar sunt mandri de multi-culturalismul lor. Am mancat shuberek (doar comandat, ca disparea imediat ce era scos din tigaie) si o portie imensa de guvizi prajiti. Am inotat printre pescarusi si cormorani si am cumparat un magnet de frigider cu un crab vesel ( broscuta nu am mai gasit).
  Sper ca la anul sa ramana intacta macar plaja…

Miroase de pe-acum

 Credeam ca vara asta nu voi pleca nicaieri. Ma gandesc la doamna care m-a invatat sa nu-mi mai fie frica. Singurul om din viata mea care a stiut sa ma invete ca marea nu ucide, doar frica. Ma gandesc la caini mari si negri, la Terra Nova. Pentru doua zile voi uita de pisici albe si moi si voi cauta ochii blajini ai „ursulanilor” ( e ca si cum as intra putin in Lumea de Margine a lui Paul Stewart). Vad o terasa cu muzica buna, cu hamac si oameni inteligenti, departe de zgomotul turismului. Visez la crabi mici, negri, ascunsi pe sub stabilopozi si la guvizi cu mujdei. Merg printre miile de scoici esuate in cautarea unei cochilii  sidefate.
  Nu-mi voi lua nici ceasul, nici aparatul foto, nici vreo bratara. Ma voi trezi langa valuri si voi adormi in sunetul lor. Voi cauta un magnet de frigider-broscuta, asa cum mai am unul acasa, pe care il voi darui.
 Maine plec la 2 Mai.