Tag Archive | ploaie

Cateva grade

Am un app de meteo pe care îl verific uneori. E aproape ironic să fac asta, când la nici jumătate de metru de mine e o fereastră. Și totuși o fac. Ne liniștește o afirmație neutră, seacă, mai mult decât relitatea însăși. Poate că cele 0-5 grade citite pe un fond noros nu ne îngheață pielea precum o fereastră deschisă. Și mai mult decât atât, plusăm cu sintagma: ploaie ușoară. Unde? Cât de ușoară este? Pe cât de denși ne simțim…

Cred că îți închizi ferestrele. Nu-ți trebuie nici nori, nici grade, nici ploi mai mult sau mai puțin ușoare. Bine, poate grade… dar de altă natură. E aproape ironic să închizi, când, de fapt, ploaia nu te îngheață. Acolo, la tine, in sud, se întorc zăpezi alungate de prin alte colțuri de lume. S-au aglomerat toate și-ți așteaptă la ușă pașii.

La meteo nu scrie că seara se aprind lumini.

Ploaie de jos în sus

Ce urme rămân pe aleile ude? Pașii mei se pierd invizibili în ploaia măruntă. E o ploaie cu suflete, aglomerată și insipidă. Uite, afara plouă des și moale! Pentru ca înăuntru sunt averse, sunt ninsori și din când în când tornade.

Dar azi a fost soare în ceața din oraș, un soare venit de departe, un soare vechi suprapus peste alți sori mai tineri și mai stângaci. Ma încălzesc zâmbete curioase. Ne zâmbim? Ce ne oprește? Mă alină speranțe absurde și chinuri dulci. Ce gravitație ne împiedică înstrăinarea? Nimic din legile firii nu mai are logică dacă închidem ochii, ne oprim puțin din vârtejul asta numit viață și ne ascultăm sângele. Cum să-i explici unui copil de patru ani de ce se învârte Pământul?! O faci încet, logic, științific. Sau o faci dulce, ușor, ca o poveste. Dar ție? Cum să-ți explici?! Obosit de atâtea legi și axiome, închizi, din nou, ochii și înțelegi că se învârte pentru că iubești, pentru că ai ochii deschiși, fie ei fizici sau imaginari. Altfel Pământul adoarme, vârtejul ăsta își domolește spinul, iar toate astea nu mai au niciun rost.

E prea dulceag butoiul în care am alunecat mai sus. Poate că zilele astea am călcat în prea multe băltoace pe asfalt și acum îmi alunecă picioarele.

Mă scutur brusc și persiflant și trag cu ochiul la oameni dragi. Mă învârt între ignoranță și spirite, între platitudini de oameni mari și profunzimi lingvistice la 10 ani, între povești ce-ți ridică părul de pe mâini și priviri care adoră, între declarații șoptite și sensuri ascunse în cuvinte grele.

Sunt încă un zidar ce adună cărămizi în el.

Vrute, nevrute si cautate prin ploaie

Mi-e ciuda ca vine toamna si nu am mirosit marea. Erau ani in care puteam merge de zece ori la munte si voiam si a unsprezecea oara. Nu-mi lipsea marea. Si acum as merge de unsprezece ori pe stanci si in paduri, dar as vrea macar o data, macar o zi, sa inot intr-o mare plina de valuri si goala de oameni. Iar azi stau si-mi imaginez ca intr-o zi de toamna o sa inot in piscina vreunui hotel…timpul nu e trecut… si apoi ma imaginez furioasa ca stiu ca aia, oricat de goala ar fi, nu e marea…Marea!

Caut fara rost tot fel de nimicuri pe net, citesc bloguri porno-erotico-filozofice si ma gandesc la banalitati de genul ca femeile pot fi excitate de cuvinte, iar barbatii de imagini. De unde moda asta, a curvelor culte?! Piata e din ce in ce mai apriga, concurenta cere calitate. Sau poate doar e inca un joc de autor care poate sa-si satisfaca  online fanteziile neimplinite offline.  Mananc prune si nectarine si ma gandesc sa comand o pizza cu patru tipuri de branza. Apoi ma uit la castronul cu o singura portocala si o groaza de struguri. Vreau sa am pepeni pana la Craciun si mi-e mila de ultimii care se strica prin piete. Daca sunt pepeni rosii, e vara! Apropo de rosu, intr-un desen animat numit Gradina cu Pufusori, in care personajele-animale sunt desenate foarte ciudat apare mereu un mic diavol rosu. Nu pricepeam ce e cu el, ce cauta acolo (fiind mereu povesti cu morala). Pana cand am aflat ca, de fapt, micutul diavol rosu nu este nicidecum asa ceva, ci este doar  o pisica…un motan pe nume Paolo. Hmmm…pana si in desene pisicile au ceva special.

Vreau sa am unghii colorate si vreau cel putin o pisica pe una dintre ele. Dar nu vreau sa mi le fac eu.

As iesi sa ma plimb prin ploaie. As vrea niste cizme de cauciuc, galbene, cu flori, un pantalon de cauciuc bleumarin, o bluza mai groasa si o pelerina de ploaie rosie sau poate tot galbena. Cu gluga, desigur. Cred ca as simti ca fac scufundari intr-un oras submarin, cu pesti-oameni, cu submarine-masini si tot felul de plante ciudate, prea scortoase pentru fluiditatea apei.

Dar nu am nimic din cele enumerate, asa ca stau la geam si astept articole de bloguri dragi si caut nimicuri interesante.