Tag Archive | rani

Brand new day

Uneori îți spui că fiecare experiență avută e necesară, fiecare problemă te maturizează, fiecare rană te întărește. Dar dacă toate astea nu fac decât să mai dezbrace de pe tine un rând de sentimente? Dacă tot ce rămâne în urma lor nu sunt cicatrici, ci găuri? Poate că ceea ce vezi tu a fi dur și puternic, este, în fond, doar o lipsă?! Fără emoții, fără senzații, fără nimic… sau doar nimic! Ne dezumanizăm. Ce nu ne omoară ne face mai puternici…nu știu, poate ne face mai puțin oameni.

Și apoi îți spui că ești dezamăgit. Că până și prietenii nu sunt prieteni. Dar înțelegi că dezamăgirea e doar o formă de așteptare?! Că nu poți fi dezamăgit de oameni de la care nu aștepți nimic? Și atunci cui rămâne să mulțumești? Nu doar ție. Asta ar mai dezgoli o emoție spre un interior egoist. Iar adevărul, oricât de dureros ar fi, e tot ce ar trebui să ne îmbrace înapoi.

Cred că mai consolator ar fi să nu mai avem așteptări ci doar să avem răbdarea să așteptăm oameni.

I’ll be OK!

Anunțuri

Lectia despre cub

Image

Mie nu-mi place Proust. Dar uneori cate o pseudo-madlena mai reconciliaza relatia asta incordata dintre mine si el.

Ma simt parte a unei piese de teatru  postmodern in care masca mea tragica se destrama inconjurata de chipuri nemascate, grotesti si triste. Atunci inteleg ca sub masca asta e doar un zambet mare si sincer. Nimic din ce am jucat pana acum nu sterge zambetul asta. Si oricat de mare ar fi ranjetul care ma inconjoara, oricat de cinica grimasa care ma atinge, ma ridic si pasesc pe o spirala doar a mea, pe o cale lactee personala.

Cine nu se impiedica pe scari? Cine nu ameteste privind in interior? Cine minte si cine urca ultima treapta cu genunchii juliti? Niciuna din trepte nu ma face sa spun: asta e ultima!

Te uiti in ochii mei si stii ca ma cunosti. Sau te intrebi cine sunt. Nu conteaza din care categorie faci parte. Poate ti-am spus cuvinte mari, poate te-am plictisit, poate te-ai speriat de ce ai vazut in spatele mastii, poate ti-a fost mila, poate a fost groaza sau intelegere ce-ai simtit. Poate ai stiut sa ma sustii cand am cazut sau poate m-ai impins pe scari cu zambetul pe buze. Poate crezi ca esti singurul care ma intelege si imi anticipeaza viata sau poate ca doar nici nu-ti pasa. Poate te atrage rautatea mea, poate naivitatea, poate credinta ca inca pastrez puritate pe undeva prin inima. Poate ca te dezgust sau poate stii ca ma vei iubi toata viata. Poate te-ai umilit cerandu-mi o privire sau poate ai trecut pe langa mine trecand un alt nume pe o lista uitata intr-un colt de birou. Poate ti-am schimbat viata sau poate nu am reusit sa-ti misc un fir de par.

Tu, omul pe care l-am privit o data in viata, tu, orice om care mi-ai cunoscut numele, tu, fiecare om din viata mea, vei fi doar FIECARE OM din viata mea. Si peste toate eu voi fi mereu alta si aceeasi. Caci sunt toate de mai sus si chiar mai mult din cate am zis. Sunt asa cum voi fi in fiecare clipa care va veni. Si oricat de mult ma vei cunoaste voi fi mereu cu o clipa mai mult decat stii deja doar pentru ca eu sunt eu.

Si tot ce ramane e doar asta: