Tag Archive | realitate

Aici sunt eu

Azi dimineață ascultam semi-adormită un interviu cu Oliver Sacks, un bătrânel simpatic, vorbind despre halucinații. Sunt rea si ignorantă cu scop precis. Stiu, bătrânelul e doar unul dintre cei mai renumiți neurologi din lume, dar mie, serios, mi-e tare drag, că, înainte de a fi Profesor Doctor X-ulescu, el e omul pe care l-ai vrea ca bunic! Deci….divaghez si ma lungesc inutil – am dormit vreo doua ore si am baut prea multa cofeina– zâmbeam pe sub mustăți când povestea despre halucinațiile lui și ale altora și mă gândeam că într-un caz extrem de ăsta, nici măcar nu poți distinge cu adevarat ce e real și ce nu. Mai precis, nu poți sa suprapui realitatea ta peste a celorlalți ca să confirmi că trăiești cam în aceeași realitate. Da. știu, îi intrebi daca ei vad ce vezi și tu. Dar daca ei sunt doar o halucinație care îți răspunde anapoda….o halucinație egoistă, care nu vede alte halucinații. Ok, o iau pe aratură, dar macar e comic. Sau cel puțin, în contextul prezent așa este.

Mi s-a răcit ceaiul și mă gândesc la zăpada de acasă. Că nu sunt acasă și nici nu vreau zăpadă. Am mai zis ca nu-mi place? Mă uit la stradă și vânez nori înțepeniți. Sunt aici și deja mi-e dor de aici. Peste vreo 10 zile voi reveni. E un fel de mare la care am nevoie sa mă întorc în mod constant. Până la urmă nu contează unde este aici, căci toți avem un aici la care ne întoarcem cu inima la gât. Cu bagaje grele, cu înjurături, cu dormit pe drum, cu uitat la ceas, cu bilet de înapoi, cu lista virtuală de cumpărături sau măcar de privit, cu bani care se topesc de parcă ai avea o gaură imensă în portofel, cu oameni străini (nu că i-ai cunoaste pe cei de acasă, dar ai observat?! mereu ”aici” sunt alți oameni) sau, din contra, cu oamenii pe care nu-i cunosti, dar îi cauți de parcă ar fi din colecția personală, cu senzația ciudată de libertate peste altă libertate deja avută.

Ne lipsește doar ce nu putem poseda măcar în posibilitate. Împărtășind, ne vrem egoiști și singuri, tăinuind, ne vrem de mână cu celălalt. Nothing really matters.

Anunțuri

Azi e fara titlu

   Sunt oameni care in ciuda inertiei social-istorice se incapataneaza sa ignore tiparul. Oricat i-ar incatusa necesitatile epocii lor, raman totusi cu un picior in afara timpului. Sau cu o parte de suflet.
  Sunt oameni frumosi care in pofida banalitatii sociale au curajul sa ramana intacti. Se infurie sau se intristeaza sau se tem, dar pastreaza constant o realitate a lor in care frumusetea nu se masoara in armonii fizice, retusuri chimice sau sali de fitness, ci in priviri, atitudini, tonuri, zambete.
   Multe cautari au puncte moarte, unele descoperiri sunt redundante. Fiecare e liber sa-si imagineze ca e liber.