Tag Archive | vacanta

Senzații

 

Vacanță complicată. Trăiesc o avanpremieră a toamnei ce vine. Jumătate de lună a trecut în viteză pe langa mine, coborând la 208 metri sub pământ și urcând pe la pietre verzi, fântâni reci si boscheți cu mure și cătină.

De ce ne complacem în literatură slabă, artă mediocră și aprecieri false? De ce disprețuim oamenii care spun adevăruri crude și ne simțim jigniți? De ce premiem texte tâmpite și susținem autori care creează după scheme predate în școli la fel de proaste ca ei? Unde e răutate și unde doar realitate afirmată franc?

Sunt două feluri de bătrâni: bătrâni batrâni și bătrâni tineri. Sunt oameni care nu uită să fie fericiți. Sunt oameni care știu și vor să râdă, să cânte și să nu le fie teamă.

Oameni care au puterea să aleagă pentru ei și care își țin dramele ascunse. Libertatea lor e dureroasă. Sunt singuri, înconjurați de prieteni.

Războaiele dinainte rezolvate sunt inutile.

M-am născut sub o stea norocoasă. Săgetătorul din mine râde înfundat și calm. Munții de vara asta au fost moi și sărați. Marea, încă prea uscată. Mai sunt zile, mai este vreme.

Intoxicatie

Sa excludem marea si soarele si pozele cu animalute haioase care anunta sfarsitul de saptamana. Sa excludem planuri ideale despre vacante pe nisip sau pe carari inguste si umbroase. Sa lasam trezirile lascive cu pisicile lor moi, tavile de buna-dimineata pline de cafea fierbinte si portocale. Vara asta e dedicata intoxicatiei. Suna sec eticheta, intr-o clipa a viselor de odihna si liniste. E o vara a intoxicarilor si intoxicatiei.

Caldura, canicula, seceta. Inghetata topita, oua periculoase, fructe si lactate. Contraziceri, certuri, lupte, razboaie. Facebook, formuri, TV, presa, iesiri la o bere. Tabere, opameni, creiere incinse. Politic, politica, Europa!

Mi-e ciuda ca am cu ce si n-am cu cine. Acum n-am, dar am timp. Mai incolo n-o sa am, dar voi avea timp.

Carti intinse pe bar. Un volum de poezie si un roman. Foi de arta si pagini goale.

Cine are chef sa se trateze? Cine vrea sa uite de etichete si sa urce in mare sau sa inoate pe munte? Cu mine.

Vara cu anticipatie

 

Eu mi-am luat o portie din vacanta de vara mai devreme. E ca si cum ai baga degetul in tort, pe furis. Si-a fost tort cu de toate… de la Dristor. De fapt fuse shaorma. Buna, nu zic nu. Mai ales ca am luat-o de la adevaratul Dristor, din Bucuresti. Nu din centru. Cum care centru? Ala vechi, tot din Bucuresti.

Viata da noapte. Pariziana. Poftiti la noi, poftiti la noi…lume multa, rasete, ghiveci de culori, piatra cubica, asfalt, gunoi, graffuri. Bere buna si tequilla in Mojo. Si mai ales muzica buna. Viata de zi cu pizza si muzee. Cu des acces la „societatea ramelor” (cum ii zice Radu metroului), cu targ de nimicuri vechi ce se vor vandute la suprapret. Frumoase, ce-i drept. Totusi dincolo era mai ieftin. Unde dincolo? Pai la Viena.  Cu muzeu de arta moderna dezamagitor. Sarac rau, putin reprezentat, cu doar 4 piese din suprarealism. 10 lei biletul la expozitia de arta romaneasca. Nu mai merg a doua oara! Nu-i biletul prea scump, e materialul prea ieftin (a se citi slab!). Mai placut a fost pe la galerii. Pictori proaspeti, unii inca naivi, dar macar sinceri in oferta. La fel de sinceri si pasionali ca Muzeul Taranului Roman. Tot Respectul! Expozitii faine, ca afara, interactive, care nu doar spun ceva, ci striga, intriga si se cocolosesc pas-pas prin sufletul tau. Fotografii de la Ultima transhumanta (cu tot cu album oferit din inima), muzica lui Chopin si plimbare pe ulitele copilariei inca in proiect. Dinspre duhuri spre duh. Nu poti decat simti!  ca sa si pipai mi-am luat niscai magneti de frigider de pe la Antipa, unde m-am bucurat ca prima data, printr-a VI-a, cu profa de geogra. Aaa, si niste bolovani neslefuiti (ca asa-mi place mie sa fie minunile) de la Muzeul de Geologie. In care Radu a cascat continuu sub pretextul ca e extrem de interesant sa te holbezi la niste pietre colorate vreo 2 ore. Da’ mie-mi placu sub alt pretext. Pretext de pasiuni fulminante si lungi ca focul de paie care ma trasnesc pe mine din totdeauna. Putine lucruri pe Pamntul asta nu-mi plac mie! Mofturi! La fel ca alea de zi din centrul vechi. Cu acordeonist cantand intr-un colt, cu studenti galagiosi, cu tineri intinsi pe caldaram, cu bucati de oras subteran inchise in cutii de sticla.

Iar ne-a scapat Muzeul Hartilor. Bine, bine, si multe altele. Dar asta era un must do! Lasam pe data viitoare. Ca-n Bucuresti se mananca prost si scump (ca la Mek Lounge… noroc de serivirea placuta!) sau bine si ieftin (ca la cantina muzeului taranului roman). Se pierde timpul pe strazi si se descopera comori arhitecturale si se miros ghioceii din Cismigiu. Si se mai sperie si porumbeii, tot de-acolo.

Uitasem sa spun. Am fugit oleaca la Bucuresti cu niste treaba pe la Universitate. N-am rezolvat nimic. Asa ca ramane pe data viitoare.