Tag Archive | vara

Vrute, nevrute si cautate prin ploaie

Mi-e ciuda ca vine toamna si nu am mirosit marea. Erau ani in care puteam merge de zece ori la munte si voiam si a unsprezecea oara. Nu-mi lipsea marea. Si acum as merge de unsprezece ori pe stanci si in paduri, dar as vrea macar o data, macar o zi, sa inot intr-o mare plina de valuri si goala de oameni. Iar azi stau si-mi imaginez ca intr-o zi de toamna o sa inot in piscina vreunui hotel…timpul nu e trecut… si apoi ma imaginez furioasa ca stiu ca aia, oricat de goala ar fi, nu e marea…Marea!

Caut fara rost tot fel de nimicuri pe net, citesc bloguri porno-erotico-filozofice si ma gandesc la banalitati de genul ca femeile pot fi excitate de cuvinte, iar barbatii de imagini. De unde moda asta, a curvelor culte?! Piata e din ce in ce mai apriga, concurenta cere calitate. Sau poate doar e inca un joc de autor care poate sa-si satisfaca  online fanteziile neimplinite offline.  Mananc prune si nectarine si ma gandesc sa comand o pizza cu patru tipuri de branza. Apoi ma uit la castronul cu o singura portocala si o groaza de struguri. Vreau sa am pepeni pana la Craciun si mi-e mila de ultimii care se strica prin piete. Daca sunt pepeni rosii, e vara! Apropo de rosu, intr-un desen animat numit Gradina cu Pufusori, in care personajele-animale sunt desenate foarte ciudat apare mereu un mic diavol rosu. Nu pricepeam ce e cu el, ce cauta acolo (fiind mereu povesti cu morala). Pana cand am aflat ca, de fapt, micutul diavol rosu nu este nicidecum asa ceva, ci este doar  o pisica…un motan pe nume Paolo. Hmmm…pana si in desene pisicile au ceva special.

Vreau sa am unghii colorate si vreau cel putin o pisica pe una dintre ele. Dar nu vreau sa mi le fac eu.

As iesi sa ma plimb prin ploaie. As vrea niste cizme de cauciuc, galbene, cu flori, un pantalon de cauciuc bleumarin, o bluza mai groasa si o pelerina de ploaie rosie sau poate tot galbena. Cu gluga, desigur. Cred ca as simti ca fac scufundari intr-un oras submarin, cu pesti-oameni, cu submarine-masini si tot felul de plante ciudate, prea scortoase pentru fluiditatea apei.

Dar nu am nimic din cele enumerate, asa ca stau la geam si astept articole de bloguri dragi si caut nimicuri interesante.

Anunțuri

Intoxicatie

Sa excludem marea si soarele si pozele cu animalute haioase care anunta sfarsitul de saptamana. Sa excludem planuri ideale despre vacante pe nisip sau pe carari inguste si umbroase. Sa lasam trezirile lascive cu pisicile lor moi, tavile de buna-dimineata pline de cafea fierbinte si portocale. Vara asta e dedicata intoxicatiei. Suna sec eticheta, intr-o clipa a viselor de odihna si liniste. E o vara a intoxicarilor si intoxicatiei.

Caldura, canicula, seceta. Inghetata topita, oua periculoase, fructe si lactate. Contraziceri, certuri, lupte, razboaie. Facebook, formuri, TV, presa, iesiri la o bere. Tabere, opameni, creiere incinse. Politic, politica, Europa!

Mi-e ciuda ca am cu ce si n-am cu cine. Acum n-am, dar am timp. Mai incolo n-o sa am, dar voi avea timp.

Carti intinse pe bar. Un volum de poezie si un roman. Foi de arta si pagini goale.

Cine are chef sa se trateze? Cine vrea sa uite de etichete si sa urce in mare sau sa inoate pe munte? Cu mine.

Din coltul canapelei

 

 

Stare de convalescenta. De asta data, reala. Suprapusa peste o letargie ciudata ( vremea n-ar confirma-o) si o asteptare chinuitoare.

Sunt mai atenta la sunete, la gusturi, la mirosuri. Zilele astea am retrait senzatia data de inghetata Polar de vanilie… tin minte ca m-a fascinat prima data pe la 7 ani, una cumparata in Brasov.

Vara asta se anunta dura. Planuri mari, imense! O furtuna de emotii, ca tot e cald si se poarta. Cateva zile pe malul marii sunt un must do, iar cateva ore cu nasul in carte, o promisiune. Intre timp ma plimb pe Pamant cu Google Earth si descopar minunile pe care le voi vedea cu siguranta o data, in viata. Imi trebuiesc lucruri mici si visez la stanci si fiorduri.

Intre timp iau un pumn de pastile si aman sesiuni de alergat.

Vin vremuri interesante.